Constantin Grigoruta - “Fotografia este o calatorie…”
“Fotografia este o calatorie, de provocatoare intelesuri, in timp si spatiu”.
Ovidiu Dunareau: Ati simiti atractia pentru fotografie, pentru aparatul de fotografiat?
Constantin Grigoruta: Bucuria primului aparat de fotografiat am trait-o pe la varsta de 10 ani. Imaginea surprinsa de aparatul de fotografiat mi-a devenit la fel de draga ca desenul si pictura. Am avut grija sa le pastrez aproape si sa le fac sa se impleteasca intr-un mod interesant si util. Tot atunci am descoperit, impreuna cu prietenul meu Nelutu Sucala, fascinanta lume a laboratorului foto, un laborator improvizat, dar unde reuseam sa faurim imagini si sa experimentam montaje si trucaje.
O.D.: Conceputa cu sensibilitatea si cu ochiul avizat al plasticianului, fotografia numai poate fi socotita o simpla reproducere a realitatii, care sunt din punctul dumneavoastra de vedere, atributele fotografiei artistice?
C.G.: Lumea in care traim cu tot ceea ce ne inconjoara, exista doar pentru cei ce au ochi. Ochiul este cel ce identifica pentru noi “obiectivele” fara ochi nuam intelege nimic. Instinctiv, din copilarie ne place sa privim in jur prin diverse cadre improvizate, prin gaura pumnului, printre scandurelele rare a unui gard, printr-un ciob de sticla si prin cate si mai cate alte nastrusnicii. Omul simte astfel nevoia de a-si dirija ochiul, jucandu-se, punand in scena un fragment din realitate, un detaliu pe care il simte apropiat in acel moment, un spatiu limitat si totusi fara limite, unde totul pare posibil, un univers dintr-o singura privire. Imi place sa gandesc si sa vad o imagine inaninte ca ea sa fie extrasa din realitate, pentru ca apoi sa o pun in evidenta intr-un mesaj vizual. Cred ca autorul imaginii fotografice trebuie sa aiba aceasta capacitate de a prefigura cu “ochii mintii” ceea ce ulterior va retine in memorie si va reda privitorului ca pe o interpretare artistica a realitatii. Elemente cu valente plastice se intalnesc tot timpul in preajma noastra, important este sa avem rabdarea si intuitia de a le descopri si descifra. Simtim nevoia de a extrage, doar pentru noi, dintr-o natura fara margini, emotii brute. Cautam traiectorii ireale intre lumini si umbre, intre plin si gol, speculand momentul cel mai propice care ne defineste si consideram ca poate reda cel mai bine, in bidimensional, un adevarat trait si transmis celorlalti ca un document fotografic impresionat. Atunci cand fotografiez in natura simt o emotie, bucuria si placerea de a contempla totodata ceea ce mi se ofera privirii mele. Totul pare sa fie o invitatie pentru o calatorie in timp si spatiu, incercand sa pastrez in memorie (ma refer la memoria peliculei si mai nou a camerei digitale) aceste noi si provocatoare intelesuri.
O.D.: Cat isi permite sa fie de liber, de spontan si de original creeatorul intr-un spatiu plin de restrictii si impuneri si intr-un timp limitat, pe care le implica actul fotografic, fotogrfia?
C.D.: Ma simt atras de simplitate, caut acel ceva - gest, semn, simbol - care sa ma identifice tot asa cum trebuie sa o faca un logotype. Intotdeauna exista un “ceva” ce poate genera ansamblul - punctul genereaza linia, linia genereaza pata, pata poate genera volume si spatiul. Dar, obiectiv vorbind, imaginea fotografica ia nastere doar atunci cand, mecanic, apasam declansatorul. Exprimarea fotografica se doreste a fi plasata intre real si subiectiv, intre ceea ce vad si ceea ce stiu, punand accent pe o libertate creativa in mod dirijat, dar fara a opri forjele creatoare sa dezvolte o compozitie plina de armonie si sens. In fotojurnalism principiile deontologice exclud creatiile ce pot altera realitatea de dragul fotografiei, fie chiar si prin cele mai simple si nevinovate corectii, retusuri sau prelucrari. Marturisesc ca aceste restrictii si impuneri in abordarea unui adevar vizual constituie o interesanta provocare etica. Pregatirea mea artistico-plastica si-a pus amprenta si pe creatia foto; aparatul, camera foto, filtrele, obiectivele, calculatorul si imprimanta sunt noile instrumente necesare in munca de creatie. In momentul actual, in fata computerului traim cam aceleasi sentimente pe care le incercam cu ani in urma in intunericul laboratorului. Cautam, incercam, experimentam si exploram propriile ganduri, trairi si viziuni artistice. Consider ca fotografia trebuie sa aiba calitatea si capacitatea de a actiona puternic si convingator, prin continutul imagistic, la modelarea oamenilor si formarea de opinii. Ca artist plastic si designer sunt intr-o continua cautare si experimentare a unor forme de expresivitate si exprimare vizuala, de imagini purtatoare de puternice emotii si mesaje.
O.D.: Arta fotografica este un dat sau se invata “furand” cu coada ochiului de la Maestrii?
C.G.: Nu putem omite faptul ca cel mai bun profesor al nostru ramane totusi natura. Aici gasim raspuns la toate intrebarile si framantarile noastre legate de armonie si frumos; noua ne ramane sa le deslusim si sa fim capabili ale utiliza creativ si in constructia unui imaginar convingator. Folosim in creatia noastra raporturi si relatii armonice bazate pe sirul Fibonacci si sectiunea de aur cunoscuta ca Sectio divina. Conceptul vizual surprinde acea existenta obiectiva (in afara constiintei noastre) , determinand, chiar si numai pentru o clipa, proprietati (valente) artistice cu efect psihologic asupra privitorului. In lumea artei fotografice si a noilor exprimari media autorul se foloseste de intregul arsenal de accesorii specifice, mici trucuri, efecte si software adecvate.
O.D.: Am remarcat de prelucrarile de fotografie pe care ni le-ati prezentat o serie de portrete speciale. Sa inteleg ca portretul se configureaza intr-o cautare insistenta, intr-o exprimare plenara pentru dumneavoastra?
C.G.: Pentru mine, portretul se dovedeste a fi o usa deschisa; el trebuie sa exprime intregul univers interior, o stare de spirit, o poveste redata anatomic si dornica de a ne comunica ceva, acel ceva pe care ne place sa-l descoperim in fiecare clipa la semenii nostri, portretul nu poate fi doar o simpla imagine, este o interpretare a realului ce poarta amprenta acestuia.
Ex Ponto, 0ct-dec 2007, nr.4 (17), anul V, Text, imagine, metatext
Constantin Grigoruta - Cu caietul de schite prin Peninsula
Intr-un interviu de acum doi ani, plasticianul Constantin Grigoruta, intrebat de mine, de ce se considera mai putin pictor imi marturisea: “Poate pentru ca sunt un grafician sau un designer cu accente de grafician cromatic. Imi place sa ma joc cu culoarea. De ce cultiv si acest aspect mai putin reprezentativ al creatiei mele? Poate si pentru ca orasul in care traiesc mi-o impune, pe zi ce trece, Constanta devine mai saraca in partea ei veche, dinspre mare, zona plina de culoarea unor vremuri trecute. Se demoleaza case, dispar cladiri vechi, interesante, pier detali de arhitectura si este pacat. Acest fenomen ma detereminat sa ies cu caietul de schite si sa incep desene, grafica, acuarela.”
Am revenit, de curand, in atelierul sau supradotat, cu intentia de a-i propune sa ilustram numarul de fata al revistei noastre cu reproduceri dupa grafica sa, inspirata de farmecul urbanistic si arhitectural al Peninsulei Constantene, si nu mica mi-a fost surpriza sa constat ca artistul a realizat, intre timp, un numar impresionant de lucrari pe aceasta tema, care pot face, oricand, obiectul nu a unei singure expozitii exceptionale, ci al mai multora.
Martore ale acestor afirmatii, sunt cele cateva zeci de albume, pe care ospitaliera si generoasa mea gazda mi le-a pus la dispozitie, cu finetea ce o caracterizeaza, “sa imi aleg ce imi place”.
Imbinand rigurozitatea designer-ului cu simtul de a vedea dincolo de obisnuit si de a surprinde imagini din unghiuri inedite, spectaculoase, al artistului fotograf si talentul viguros si inspirat al pictorului, Constantin Grigoruta realizeaza in desene, acuarele si grafica un univers autentic, aureolat de o tulburatoare poezie si de o rafinata transparenta. Se remarca in special compozitiile, ca expresie a unui interior hipersensibil, a unei candori germinative si a unui mister care ne traverseaza firesc, fara sa socheze si sa oboseasca. Plasticianul stie sa speculeze fondul hartiei, fie ca este alb, roz sau gri etc., creeand spatii largi care respira de lumina si de liniste si in care abundenta semnelor este limitat.
O buna parte din aceste compozitii, adevarate metafore ale unor ideei, stari si sentimente sufletesti, rafinate, au servit la ilustrarea unor carti de poezie, relevand legaturile tainice, imanente, dintre imagine si text.
Grafica, avand in prim plan Peninsula, faleza si plaja, Portul Tomis, Piata Ovidiu si imprejurimile sale, se infatiseaza, ca o naratiune care “povesteste” despre ceea ce are original si captivant orasul Constanta, interfata dintre elementele lui orientale cu cele mediteraneene si romanesti, marea si lumina nestavilita, miturile si legendele venite din orizonturile de inceput ale celor doua milenii de viata, istoria provocatoare, faptul ca el a fost un reper autentic si valoros de civilizatie.
Astazi, acest tip al Tomisului, mai mult ca niciodata, este supus degradarii, indeferentei, si disparitiei.
Impreuna cu el piere o lume unica, pitoreasca, exotica, o lume cosmopolita, si enigmatica; despre ea, cei ce vor veni dupa noi, vor avea o imagine tot mai vaga, vor sti din ce in ce mai putin.
Intutia lui Constantin Grigoruta are meritul de a fi simtit acest pericol. Si pentru ca din acest punct de vedere palastic, zona este o sursa inepuizabila de mare incercare, artistul - o constiinta febrila a cetatii - s-a apucat de treaba temeinic.
Destul de repede, trecand-o prin retorta sensibilitatii sale, a imortalizat imaginea acestui tip pe caietul de schite.
A facut si face acest gest, calauzit de crezul curat, ca dincolo de valoarea estetica indiscutabila, de pretul si utilitatea ei imediata, grafica sa cromatica, legata de acest colt al orasului, isi va profila, in timp, si o semnificatie documentara.
Minutiozitatea descrierii detaliilor, finetea lor, accentuarea acelor trasaturi care definesc personalitatea cladirilor si strazilor, unda precumpanitoare de lirism si cosmicitate, emanata de mare la capatul falezei inalte sau al unor strazi ce se prabusesc deasupra plajei ori de geometria surprinzatoare a barcilor din Portul Tomis, coloristica discreta sau densa, de un efect neasteptat, pentru a le reda patina timpului si a locului, bucuria, dezinvoltura si ardoarea de a desena, consolideaza un scenariu plastic echilibrat, generator de distinctie si virtuozitate, fara a viza succesul imediat, ce nu mi se pare un “aspect mai putin reprezentativ al creatiei” sale - cum lasa, uneori, plasticianul, din prea multa modestie si exigenta, sa se inteleaga.
Grafica cromatica si pictura lui Constantin Grigoruta sunt la fel de valoroase ca si opera sa de designer.
(august 2001) Ovidiu Dunareanu “Vitralii”
Constantin Grigoruta - un desginer cu accente de grafician cromatic
“Domnule Constantin Grigoruta, publicul va cunoaste mai mult ca grafician si pictor. Foarte putini stiu insa ca dvs, in cadrul Filialei U.A.P Constanta, faceti parte din sectia de “design”. Va rog sa limpeziti lucururile. Ce loc ocupa design-ul in creatia dumneavoastra?”
Design-ul ocupa cel mai important loc in activitatea mea de creatie. De cand am terminat facultatea am lucrat foarte mult in acest domeniu, mai ales in design-ul industrial. Am avut contracte cu intreprinderi pentru a rezolva probleme de graphic design, probleme de signaletica, de grafica promotionala pentru diverse produse, pentru targuri. Am avut sansa sa execut piese de mobilier (pentru depozitul de patrimoniu al Muzeului de Arta Populara din Constanta, o parte din mobilierul Librariei Uniunii Scriitorilor din acelasi oras), produse de serie din sfera design-ului industrial care se gasesc si in momentul de fata pe piata. Este vorba de un mixer realizat de Curtea de Arges si de un ventilator de masa. Sunt obiecte care reprezinta o anumita perioada de timp in creatia mea. Rezultate bune am si in sectorul graphic design-ului si al ilustratiei. Zona aceasta m-a acaparat, mi-a creat o rigurozitate anume in abordarea temelor, un stil de munca putin diferit fata de cel al confratilor mei de generatie. In ceea ce priveste preocuparea mea pentru grafica de sevalet, pentru pictura - despre care vorbeati dumneavoastra - , indraznesc sa va marturisesc ca eu ma consider mai putin un pictor. Poate ca sunt un grafician sau un designer cu accente de grafician cromatic. De ce cultiv si acest aspect mai putin reprezentativ al creatiei mele? Poate si pentru faptul ca orasul in care traiesc mi-o impune. Pe zi ce trece, Constanta devine mai saraca in partea ei peninsulara, zona unica, pitoreasca, plina de poezia unor vremuri trecute. Se demoleaza case, dispar cladiri vechi, interesante, pier detalii de arhitectura si este pacat. Acest fenomen m-a determinat sa ies cu caietul de schite si sa incep desene, grafica, acuarela. Intentionez sa deschid o expozitie pe aceasta tema, dar mai tarziu, mai am inca mult de lucru.
“Cum motivati prezenta dumneavoastra, in acest an, pe simezele a doua valoroase expozitii - una organizata la Muezeul de Arta, cealalata la Muzeul “Ion Jalea” - cu fotografie artistica?”
Fotografia a facut parte din preocuparile mele artistice inca din anii de liceu. Cred ca fotografia isi are un rol foarte important in creatia unui designer, si , in special, in opera unui graphic designer. De ce? Ca artist, in acest segment al artei, trebuie sa fii familiarizat cu tehnica. Ea avanseaza uluitor, mai ales in domeniul acesta de varf care este fotografia. Pe creatia noastra, acum, isi pune amprenta tot mai mult fotografia digitala. Ca graphic designer nu poti sa fii ndiferent la ceea ce iti propune fotograful. Ai de realizat o macheta grafica, ori in aceasta macheta neaparat trebuie sa te slujesti si de imaginea fotografica. Eu nu am pretentia ca voi face fotografie profesionala, ci ma familiarizez, deocamdata, cu teritoriul acesta al fotografiei de arta si tin pasul cu tot ceea ce se intampla la varf in domeniul graphic design-ului. Spun acest lucru, pentru ca, in momentul de fata, orice fotografie clasica poate fi preluata pe un scanner si prelucrata pe un calculator, operatie ce te poate duce mult mai departe decat creatia realizata strict manual pe care noi am practicat-o pana acum. Eu stapanesc destul de bine zona aerografului - tehnica folosita cu succes, in proiectele mele, in redarea suprafetelor concepute pentru design-ul de obiecte, pentru design-ul de mobilier. Astazi, calculatorul si programele soft, pe care le putem utiliza, iti dau sanse nelimitate.
(iulie 1999) Ovidiu Dunareanu, Vitralii
Galerie foto
-
