Constantin Grigoruta - “Fotografia este o calatorie…”
“Fotografia este o calatorie, de provocatoare intelesuri, in timp si spatiu”.
Ovidiu Dunareau: Ati simiti atractia pentru fotografie, pentru aparatul de fotografiat?
Constantin Grigoruta: Bucuria primului aparat de fotografiat am trait-o pe la varsta de 10 ani. Imaginea surprinsa de aparatul de fotografiat mi-a devenit la fel de draga ca desenul si pictura. Am avut grija sa le pastrez aproape si sa le fac sa se impleteasca intr-un mod interesant si util. Tot atunci am descoperit, impreuna cu prietenul meu Nelutu Sucala, fascinanta lume a laboratorului foto, un laborator improvizat, dar unde reuseam sa faurim imagini si sa experimentam montaje si trucaje.
O.D.: Conceputa cu sensibilitatea si cu ochiul avizat al plasticianului, fotografia numai poate fi socotita o simpla reproducere a realitatii, care sunt din punctul dumneavoastra de vedere, atributele fotografiei artistice?
C.G.: Lumea in care traim cu tot ceea ce ne inconjoara, exista doar pentru cei ce au ochi. Ochiul este cel ce identifica pentru noi “obiectivele” fara ochi nuam intelege nimic. Instinctiv, din copilarie ne place sa privim in jur prin diverse cadre improvizate, prin gaura pumnului, printre scandurelele rare a unui gard, printr-un ciob de sticla si prin cate si mai cate alte nastrusnicii. Omul simte astfel nevoia de a-si dirija ochiul, jucandu-se, punand in scena un fragment din realitate, un detaliu pe care il simte apropiat in acel moment, un spatiu limitat si totusi fara limite, unde totul pare posibil, un univers dintr-o singura privire. Imi place sa gandesc si sa vad o imagine inaninte ca ea sa fie extrasa din realitate, pentru ca apoi sa o pun in evidenta intr-un mesaj vizual. Cred ca autorul imaginii fotografice trebuie sa aiba aceasta capacitate de a prefigura cu “ochii mintii” ceea ce ulterior va retine in memorie si va reda privitorului ca pe o interpretare artistica a realitatii. Elemente cu valente plastice se intalnesc tot timpul in preajma noastra, important este sa avem rabdarea si intuitia de a le descopri si descifra. Simtim nevoia de a extrage, doar pentru noi, dintr-o natura fara margini, emotii brute. Cautam traiectorii ireale intre lumini si umbre, intre plin si gol, speculand momentul cel mai propice care ne defineste si consideram ca poate reda cel mai bine, in bidimensional, un adevarat trait si transmis celorlalti ca un document fotografic impresionat. Atunci cand fotografiez in natura simt o emotie, bucuria si placerea de a contempla totodata ceea ce mi se ofera privirii mele. Totul pare sa fie o invitatie pentru o calatorie in timp si spatiu, incercand sa pastrez in memorie (ma refer la memoria peliculei si mai nou a camerei digitale) aceste noi si provocatoare intelesuri.
O.D.: Cat isi permite sa fie de liber, de spontan si de original creeatorul intr-un spatiu plin de restrictii si impuneri si intr-un timp limitat, pe care le implica actul fotografic, fotogrfia?
C.D.: Ma simt atras de simplitate, caut acel ceva - gest, semn, simbol - care sa ma identifice tot asa cum trebuie sa o faca un logotype. Intotdeauna exista un “ceva” ce poate genera ansamblul - punctul genereaza linia, linia genereaza pata, pata poate genera volume si spatiul. Dar, obiectiv vorbind, imaginea fotografica ia nastere doar atunci cand, mecanic, apasam declansatorul. Exprimarea fotografica se doreste a fi plasata intre real si subiectiv, intre ceea ce vad si ceea ce stiu, punand accent pe o libertate creativa in mod dirijat, dar fara a opri forjele creatoare sa dezvolte o compozitie plina de armonie si sens. In fotojurnalism principiile deontologice exclud creatiile ce pot altera realitatea de dragul fotografiei, fie chiar si prin cele mai simple si nevinovate corectii, retusuri sau prelucrari. Marturisesc ca aceste restrictii si impuneri in abordarea unui adevar vizual constituie o interesanta provocare etica. Pregatirea mea artistico-plastica si-a pus amprenta si pe creatia foto; aparatul, camera foto, filtrele, obiectivele, calculatorul si imprimanta sunt noile instrumente necesare in munca de creatie. In momentul actual, in fata computerului traim cam aceleasi sentimente pe care le incercam cu ani in urma in intunericul laboratorului. Cautam, incercam, experimentam si exploram propriile ganduri, trairi si viziuni artistice. Consider ca fotografia trebuie sa aiba calitatea si capacitatea de a actiona puternic si convingator, prin continutul imagistic, la modelarea oamenilor si formarea de opinii. Ca artist plastic si designer sunt intr-o continua cautare si experimentare a unor forme de expresivitate si exprimare vizuala, de imagini purtatoare de puternice emotii si mesaje.
O.D.: Arta fotografica este un dat sau se invata “furand” cu coada ochiului de la Maestrii?
C.G.: Nu putem omite faptul ca cel mai bun profesor al nostru ramane totusi natura. Aici gasim raspuns la toate intrebarile si framantarile noastre legate de armonie si frumos; noua ne ramane sa le deslusim si sa fim capabili ale utiliza creativ si in constructia unui imaginar convingator. Folosim in creatia noastra raporturi si relatii armonice bazate pe sirul Fibonacci si sectiunea de aur cunoscuta ca Sectio divina. Conceptul vizual surprinde acea existenta obiectiva (in afara constiintei noastre) , determinand, chiar si numai pentru o clipa, proprietati (valente) artistice cu efect psihologic asupra privitorului. In lumea artei fotografice si a noilor exprimari media autorul se foloseste de intregul arsenal de accesorii specifice, mici trucuri, efecte si software adecvate.
O.D.: Am remarcat de prelucrarile de fotografie pe care ni le-ati prezentat o serie de portrete speciale. Sa inteleg ca portretul se configureaza intr-o cautare insistenta, intr-o exprimare plenara pentru dumneavoastra?
C.G.: Pentru mine, portretul se dovedeste a fi o usa deschisa; el trebuie sa exprime intregul univers interior, o stare de spirit, o poveste redata anatomic si dornica de a ne comunica ceva, acel ceva pe care ne place sa-l descoperim in fiecare clipa la semenii nostri, portretul nu poate fi doar o simpla imagine, este o interpretare a realului ce poarta amprenta acestuia.
Ex Ponto, 0ct-dec 2007, nr.4 (17), anul V, Text, imagine, metatext






