Constantin Grigoruta - Cu caietul de schite prin Peninsula
Intr-un interviu de acum doi ani, plasticianul Constantin Grigoruta, intrebat de mine, de ce se considera mai putin pictor imi marturisea: “Poate pentru ca sunt un grafician sau un designer cu accente de grafician cromatic. Imi place sa ma joc cu culoarea. De ce cultiv si acest aspect mai putin reprezentativ al creatiei mele? Poate si pentru ca orasul in care traiesc mi-o impune, pe zi ce trece, Constanta devine mai saraca in partea ei veche, dinspre mare, zona plina de culoarea unor vremuri trecute. Se demoleaza case, dispar cladiri vechi, interesante, pier detali de arhitectura si este pacat. Acest fenomen ma detereminat sa ies cu caietul de schite si sa incep desene, grafica, acuarela.”
Am revenit, de curand, in atelierul sau supradotat, cu intentia de a-i propune sa ilustram numarul de fata al revistei noastre cu reproduceri dupa grafica sa, inspirata de farmecul urbanistic si arhitectural al Peninsulei Constantene, si nu mica mi-a fost surpriza sa constat ca artistul a realizat, intre timp, un numar impresionant de lucrari pe aceasta tema, care pot face, oricand, obiectul nu a unei singure expozitii exceptionale, ci al mai multora.
Martore ale acestor afirmatii, sunt cele cateva zeci de albume, pe care ospitaliera si generoasa mea gazda mi le-a pus la dispozitie, cu finetea ce o caracterizeaza, “sa imi aleg ce imi place”.
Imbinand rigurozitatea designer-ului cu simtul de a vedea dincolo de obisnuit si de a surprinde imagini din unghiuri inedite, spectaculoase, al artistului fotograf si talentul viguros si inspirat al pictorului, Constantin Grigoruta realizeaza in desene, acuarele si grafica un univers autentic, aureolat de o tulburatoare poezie si de o rafinata transparenta. Se remarca in special compozitiile, ca expresie a unui interior hipersensibil, a unei candori germinative si a unui mister care ne traverseaza firesc, fara sa socheze si sa oboseasca. Plasticianul stie sa speculeze fondul hartiei, fie ca este alb, roz sau gri etc., creeand spatii largi care respira de lumina si de liniste si in care abundenta semnelor este limitat.
O buna parte din aceste compozitii, adevarate metafore ale unor ideei, stari si sentimente sufletesti, rafinate, au servit la ilustrarea unor carti de poezie, relevand legaturile tainice, imanente, dintre imagine si text.
Grafica, avand in prim plan Peninsula, faleza si plaja, Portul Tomis, Piata Ovidiu si imprejurimile sale, se infatiseaza, ca o naratiune care “povesteste” despre ceea ce are original si captivant orasul Constanta, interfata dintre elementele lui orientale cu cele mediteraneene si romanesti, marea si lumina nestavilita, miturile si legendele venite din orizonturile de inceput ale celor doua milenii de viata, istoria provocatoare, faptul ca el a fost un reper autentic si valoros de civilizatie.
Astazi, acest tip al Tomisului, mai mult ca niciodata, este supus degradarii, indeferentei, si disparitiei.
Impreuna cu el piere o lume unica, pitoreasca, exotica, o lume cosmopolita, si enigmatica; despre ea, cei ce vor veni dupa noi, vor avea o imagine tot mai vaga, vor sti din ce in ce mai putin.
Intutia lui Constantin Grigoruta are meritul de a fi simtit acest pericol. Si pentru ca din acest punct de vedere palastic, zona este o sursa inepuizabila de mare incercare, artistul - o constiinta febrila a cetatii - s-a apucat de treaba temeinic.
Destul de repede, trecand-o prin retorta sensibilitatii sale, a imortalizat imaginea acestui tip pe caietul de schite.
A facut si face acest gest, calauzit de crezul curat, ca dincolo de valoarea estetica indiscutabila, de pretul si utilitatea ei imediata, grafica sa cromatica, legata de acest colt al orasului, isi va profila, in timp, si o semnificatie documentara.
Minutiozitatea descrierii detaliilor, finetea lor, accentuarea acelor trasaturi care definesc personalitatea cladirilor si strazilor, unda precumpanitoare de lirism si cosmicitate, emanata de mare la capatul falezei inalte sau al unor strazi ce se prabusesc deasupra plajei ori de geometria surprinzatoare a barcilor din Portul Tomis, coloristica discreta sau densa, de un efect neasteptat, pentru a le reda patina timpului si a locului, bucuria, dezinvoltura si ardoarea de a desena, consolideaza un scenariu plastic echilibrat, generator de distinctie si virtuozitate, fara a viza succesul imediat, ce nu mi se pare un “aspect mai putin reprezentativ al creatiei” sale - cum lasa, uneori, plasticianul, din prea multa modestie si exigenta, sa se inteleaga.
Grafica cromatica si pictura lui Constantin Grigoruta sunt la fel de valoroase ca si opera sa de designer.
(august 2001) Ovidiu Dunareanu “Vitralii”
Comments
Leave a Reply
Galerie foto
-
Constanta Media Network
-
