Constantin Grigoruta - peisaje, imagine, lumina

peisaj-grigoruta-1.jpgPeisajele lui Constantin Grigoruta au un caracter concret; imagini ale lumii vazute, in care artistul pune ordine - “ordinea sa sufleteasca” in intregul ei. In sprijinul acestei arsetiuni aducem preferinta pentru compozitiile inscrise preponderent pe orizontale, cadrul in care se grupeaza, in desfasurare, elemente componente ale imaginilor: case, copaci, barci, strazi etc., ca niste intrepuneri necesare spatiului deschis atmosferei.
In acest chip Constantin Grigoruta obtine imagini stabile, linistite, ale unor “asezari orizontale clare”, cum le spunea Klee. Efectul structurarilor este acela al echilibrului. Si daca detaliile configurante au ca fundal marea, ea aduce cu sine, in afara semnului linear orizonatal si pe acela fabulos, al culorii si mai ales a luminii. Inclusa culorii, ea devine - in acest caz - culoare - lumina, sau imbaind totul, venind de oriunde si de pretutindeni, vizeaza atmosfera specifica locului; indusa prin orice alt procedeu, din multiplele cunoscute, ea emana o vibratie lirica dominanta.
Asa cum spuneam, atmosfera integratoare pleaca ea insasi de la natura si creeaza impresia ca ea, natura, este inceputul si sfarsitul operei sale. Dar silinta zilnica, perseverenta si “studiul fara masura” il conduc spre noi cuceriri in reprezentarea acestei naturi indundata de lumina.
Stau, in aces sens marturie numeroase peisaje inspirate de: Portul Tomis, Farul de la Mangalia, Farul de la Sulina, Strada Geamiei, Strada Sulmona. Case din strada Caranzalis s.a., peisaje Casa Sutu sau numeroasele ipostaze ale cladirii reprezentative pentru arhitectura Art Nouveau - Cazinoul Constantei.
Vom observa astfel ca lumea alcatuirilor imaginate de artist pleaca invariabil de la cele mai simple elemente ale naturii vazute in afara atelierului de creatie; uneori obiectele acestui interior devin centre de interes pentru cate o lucrare, chiar. Toate acestea, luate disparat, prin desen, compuse, descompuse si recompuse in varii ipostaze, pana la posibilele lor desprinderi de real, se aduna parca prin semnul unificator al culorii si a luminii deopotriva, sau mai ales. Ea, lumina, este omniprezenta. Ca pentru toti artistii care au venit si lucrat in Dobrogea - si cu atat mai mult pentru acei care au ales sa vietuiasca aici, identificandu-si viata si opera cu asezarea de la malul marii - si pentru Constantin Grigoruta lumina este factorul determinant, liantul inchegarii imaginilor.
pesiaje-grigoruta-2.jpg Ea este un element incorporat culorii si prin ea imaginii definind matricea stilistica, proprie, iar pentru privitor un dat al ipoteticii analize, a diferentierilor dintre un creator si un altul.
Semnele morfologice, efectele decorative, contopirea luminii in ansamblul imaginii date, sau interventia ei pe compartimente, preluarea albului hartiei ca focar el insusi de lumina, inducerea ei pe zone cromatice intense etc., iata doar din multiplele posibilitati ale folosirii si reprezentarii ei, in final demonstratia masurii in care artistul a fost determinat de factorul “lumina”si consecinta alegerii mijloacelor spre a o defini.
Prezenta activa in filiala U.A.P (Uniunea Artistilor Plastici) Constanta al carui membru este Constantin Grigoruta, ia parte la toate expozitiile acesteia, din 1998 insumand peste 30 de astfel de evenimente care au avut loc la Constanta, dar si la Bucuresti, Cluj, Yookohama, Brest.
In acesti ani Constantin Grigoruta a organizat numeroase expozitii personale si a participat la cateva confruntari internationale in mari orase ale lumii. In clasele elementare, Grigoruta a luat primele lectii de desen de la profesoara Elena Bianu, cunoscuta graficiana, nascuta in 1926 la Cernavoda, aflata in invatamant la Petrosani, Hunedoara; lucrarile sale de gravura executate sub indrumarea profesoarei, atesta momentul - semn al unui destin artistic.
La liceul “Nicolae Tonitza” din Bucuresti, adolescentul va avea sa invete cu reputati profesori: Alexandru Calinescu Arghirea, Gheorghe Anghel si Virgil Neagu.
Dar in Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucuresti va avea sansa de a fi elevul unui grup de profesori - Ion Bitzan, Vladimir Setran, Vlad Calboreanu si Ion Popa pictori si arhitecti care au pus bazele catedrei de design din institutul amintit.
Si sa te poti revendica elev a lui Ion Bitzan cel care a fost artistul total, novator atot ceea ce a lucrat in cei peste 50 de creatie, de la frunzele inspirate de satul sau natal, Limanu (Ion Bitzan este tot Dobrogea!), pana la “Biblioteca” si “Sanzienele” prezentate la Bienala Internationala de la Venetia, cu cateva luni inainte de plecarea sa in neant, nedrept de timpurie - este o importanta carte de vizita, care obliga.
Daca este onoranta prin creata proprie, asa cum incearca sa o faca Constantin Grigoruta - ea devine si un omagiu adus profesorului sau, a carui lectie la marcat pentru o viata.

Florica Cruceru, ExPonto, ian-mart 2004, nr.1(2), an II

Comments

Leave a Reply