Articol publicat in ziarul Telegraf de Constanţa
Joi, 04 Septembrie 2008
Artistul plastic Constantin Grigoruţă:
“Caut să surprind clipa, care se poate păstra doar pe peliculă”
| Mirela STÎNGĂ |
Constantin Grigoruţă este o prezenţă constantă în spaţiul artistic constănţean. Artistul care, în 1983, a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ – Bucureşti, secţia Design, s-a născut la Dorohoi, în judeţul Botoşani, a copilărit în Valea Jiului, iar de aproape 30 de ani s-a ataşat de oraşul de la malul mării. În prezent, Constantin Grigoruţă nu numai că se impune activ în viaţa culturală tomitană, prin expoziţiile pe care le semnează sau prin participarea la manifestările comune ale artiştilor plastici constănţeni, dar este şi formator de talente, fiind profesor la catedra de Arte Plastice, secţia Design, la Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria“. Din interviul acordat cotidianului „Telegraf“ aflăm mai multe despre atitudinea pe care Constantin Grigoruţă, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, o are pentru fotografie, văzută atît ca mijloc de lucru, dar, mai ales, ca pasiune.
Reporter: Am observat că aparatul de fotografiat vă însoţeşte pretutindeni, la orice manifestare culturală la care luaţi parte. Cum v-aţi descoperit pasiunea pentru această artă?
Constantin Grigoruţă: Întîi am început să desenez la o vîrstă fragedă. Apoi, în jurul vîrstei de 10 ani, am primit un aparat de fotografiat rusesc şi fotografia a devenit o pasiune. Subiecte aveam foarte multe, atunci cînd mergeam la bunici, în vacanţă. Cînd mă întorceam în Valea Jiului, unde am copilărit pînă la 14 ani, fotograful de la centrul unde prelucram imaginea era atît de încîntat încît îmi expunea fotografiile cele mai interesante în vitrina studioului său. Toţi copiii îmi vedeau lucrările. Tot atunci am început să fac şi gravură la Clubul Elevilor. M-am dus şi la fotbal şi carting şi m-am apropiat şi de artele plastice. Am avut şansă să fiu îndrumat de profesori artişti plastici, ceea ce a fost un mare avantaj. Astfel am prins gustul pentru frumos. Ulterior am urmat şcoala de muzică şi arte plastice din Valea Jiului, apoi liceul şi facultatea.
Rep.: Cum vi s-au părut anii copilăriei petrecuţi la Valea Jiului?
C. G. : Probabil că atunci am căpătat dragostea pentru munte. Cînd deschideam ochii şi mă uitam pe fereastră vedeam vîrful Parîngului. În momentul de faţă îmi face mare plăcere să merg la Sinaia, din mai multe motive. Eu m-am născut la Dorohoi, ca şi Enescu. Enescu şi-a construit o casă la Sinaia, după schiţele sale, şi de fiecare dată cînd mă duc la Sinaia mă duc pe balconul unde ştiam că Enescu îşi petrecea mult timp, privind muntele.
Rep: Aparatul de fotografiat v-a însoţit pretutindeni, din copilărie şi pînă în prezent?
C. G. : Designul, mai ales zona grafic-designului face apel la aparatul de fotografiat. Am avut această pasiune de mic şi caut în jurul meu să surprind clipa, acel moment care devine unic şi îl mai poţi păstra doar pe peliculă, mi s-a părut foarte uşor să utilizez aparatul de fotografiat. În facultate am făcut cursuri pe această temă, am avut posibilitatea să ne realizăm creaţiile în acele laboratoare ale Institutului de Artă “Nicolae Grigorescu“. Am avut ocazia să-l cunosc pe maestrul Faria, de la care am avut multe de învăţat. Am avut posibilitatea să lucrez în nişte laboratoare dotate pentru acea perioadă. Aparatul de fotografiat m-a ajutat mult la munca de atelier. Ulterior am avut ocazia să achiziţionez aparate bune, dar nu am făcut investiţii enorme în aparate sofisticate, pentru că nu am urmărit un scop comercial, să-mi amortizez investiţia. Se ştie că această zonă a fotografiei este relativ scumpă. Însă am reuşit să fac lucrări, să am un portofoliu bogat, am participat şi la concursuri de fotografie. Nu sînt un fan concurs, fac fotografii în primul rînd pentru mine, şi pentru mine ca designer.
Rep.: Aveţi şi o colecţie de aparate de fotografiat?
C. G. : Colecţia este deschisă achiziţiilor. Am toate aparatele pe care le-am folosit. Cel mai valoros este un model Agfa. Primul meu gînd cînd intru într-un magazin de antichităţi este să mă uit după un aparat de fotografiat vechi.
Rep: În România, fotografia, ca artă, îşi ocupă locul meritat?
C. G. În momentul de faţă, în Occident, muzeele de artă au secţii foto şi achiziţionează fotografii la sume foarte mari.
Rep: De 25 de ani participaţi, în calitate de artist plastic, la expoziţii colective de importanţă naţională. Vă mai amintiţi de una care v-a marcat în mode deosebit?
C. G. Din clipa cînd am venit în Constanţa am luat legătura cu membrii filialei Uniunii Artiştilor Plastici şi am participat la toate expoziţiile la care m-au invitat. Am participat şi la „Atelier 35“. O expoziţie de care îmi aduc aminte cu plăcere a fost cea făcută după Revoluţie, numită „Contul Liberatatea“, cu caracter umanitar. O altă expoziţie, cu rol caritabil, a fost un teledon organizat de TV Neptun şi Muzeul de Artă. Îmi amintesc cu plăcere şi de cea organizată cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la înfiinţarea Liceului de Artă, numită „Profesori de ieri şi de azi“.
( … şi lista poate continua …)
People who looked at this item also looked at…
Related items
Comments
Leave a Reply
Constanta Media Network
-
