Natura, in principiu, e tocmai ce pictura de peisaj nu ne arata. Cu alte cuvinte, exista o mare diferenta intre natura in intelesul ei metafizic si natura “priveliste”, accesibila perceptiei noastre si reprodusa de pictori in toate felurile.

Cea dintai e mai curand un depozit energetic primordial, capacitate pura, care nu se actualizeaza in mod necesar, sau care se actualizeaza, o poate face in nenumarate chipuri, (A. Plesu).

Trebuie sa gasim acel loc echilibrat in care sa putem intelege si reprezenta peisajul ca fiind o realitate de ordin fenomenal si o alta realitate numenala o treapta catre o modalitate a vederii spirituale al carei sens nu se realizeaza in masura in care ea lasa sa transpara  dincolo de contingentele ei intuitia greu de articulat a organicului. Natura pictorilor nu e nici simplu substrat nici forma ideala.

Leave a Reply