Imagine şi text - sincretism contemporan

Amintesc elevilor !

Proiectul de parteneriat aflat în derulare, încheiat între Colegiul National de Arte “Regina Maria”  Constanta si Uniunea Scriitorilor filiala Dobrogea, va debuta anul acesta scolar cu ilustratie la poezia actuala a unor autori dobrogeni. (Coordonator de proiect - prof. Constantin Grigoruta)

1. autor

Amelia STANESCU

Membră a Uniunii Scriitorilor din România (2000) si a Asociatiei Scriitorilor Români si Germani din Bavaria (2000). Redactor-sef al revistei „Universitaria”, publicatie a Centrului Universitar „Spiru Haret”, Constanta, unde activeaza ca lector doctor titular. Directorul Festivalului Primavara Poetilor/ Le Printemps des Poètes – Constanta, 2007 si 2008.
Volume de poezie: „Cautatori de cuvinte”, Editura „Muntenia”, Constanta, 1993; „Doar mie mi-e frica”, Editura „Leda&Muntenia”, Constanta, 1999; „Versuri/Gedichte”, editie bilingva, româna-germana, Editura „Radu Barbulescu”, Munchen, 1999; „Poeme/Poemi”, editie bilingva româna-italiana, Editura „Ex-Ponto”, Constanta, 2001; „Exaltata juxta aquas”, editie trilingva româna-italiana-germana, Editura „Ex-Ponto”, Constanta, 2004; „Mecanica firii”, Editura „Paralela 45”, Pitesti, 2005.

Femeia în cultura

Femeia în cultura este întotdeauna
femeia în cultura cuiva
un chist subcutanat în muschiul de brad al fricii
este cerul de dupa lentila
deformat
prin ploaie îsi aduna penelurile
si le zgârie de un zid – un gtafitti cu sânge
este sudoarea unui artist dupa ce a sculptat
gura tacerii
în vene ne curge si ne pompeaza de tarm
malurile
si pleaca
acolo unde e ea, nu e nimeni
si nu mai e loc
pentru vorbe.

***

O mie de brate ma strâng
pe corpul meu o mie de nume
si-au refulat surâsul
riduri, tags-uri
câteva ore ne despart de lumina
de jumatatea infinita a
gândului ratacit într-un tren
al ispitei.

La Porte d’Orléans

fiecare amanunt voluntar întiparit
glosat, încopciat spre pastrare
vachement dilatându-mi suprafata sangvina a
curiozitatii exacerbate
în acordul clasic al muzicii peretii
pareau mai înalti oglinda amurind
un timp întârziat
curtea interioara unde din când în când
dupa un cod violentat intra cineva
pâna la scara în cochilie a lui
fructele pândeau la fereastra
coacerea noptii.

Alésia

între doua întretaieri de drumuri
între gândul meu care curge
si cuvântul tau îmbatrânind pe dinauntru
porumbeii si-au facut cuib sub birou
si de-acolo pompeaza eternitatea în alb
se confunda asternutul cu gestul
cu ce as vrea sa fac (daca vii)
si cu ceea ce mi se întâmpla
când ploua picurii se scurg pe catedrala diagonal
un castel de nisip ca o umbra
asteptând
cicatrizarea luminii.

Glockenspiel*

Inima mea batând pe atâtea voci
câte amintirea poate aduna într-o viata
în ritmul noptii precum o rana
curge pe ziduri tacerea chipului tau
reconstituit
între doua acorduri.

*Ansamblu de 35 de clopote, aflat în turnul Neugebäude din Residenzplatz din Salzbourg

Serenada ploii
(Poezie dedicata Iuliei Pana)

care curge doar 1mp deasupra mea
ma circondeaza ideile de scortisoara
sunt o colivie pe care s-au pus la uscat
versuri de ceara rondeluri
de cocarde blonde ma
legi de pat ma doare
asternutul e-o gaselnita care-mi
fura imaginatia
pâna când plezneste din nou de asfalt
lumina în montmartre.

Femeia feromon

e un gând roz care se prelinge pe piele
e o fantezie înflorata
înfipta într-o tija cu tepi
e o explozie cu vânzare de iluzii
de cum ar fi daca
de ce ar fi când
e un dictionar de expresii

femeia feromon
e vecina din fereastra
tabloul vecinei din fereastra

virtual
ca o traducere
de pe Champs Elysées
înspre vadu oii.

Toi et moi

Eu am o lume a mea
în care ma sinucid regulat
am zile în calendar
cu nume de stupefiante
am tevi de esapament sub pat
si plutesc
(asa am si reusit sa te prind de fapt
dar asta e o cu totul alta poveste)
gazul fâsâie permanent
uneori ma sufoc dar.
mi-e bine
pe pereti am o lista cu drepturi care mi se cuvin
printre ele e sculatul de dimineata
visul cu ace lectia de acupunctura de suportabilitate
de rezistenta
la frig la întuneric la mâine la tine.

Comportamentul porcilor spinosi suferind de frig

E o parabola a lui Schopenhauer
pe care o retraim activ noi
cei cu cordul plin de rugozitati
si gauri negre în care s-au prabusit înaltimi.
pe dinafara pâlpâim
asemeni unor becuri aprinse
performanta e dorinta
a zecea parte din durere
si tot dispretul
de a fi
alaturi.

September 17, 2008 · Filed Under DIDACTIK

Comments

Leave a Reply