Constantin Grigoruta - peisaje, imagine, lumina

Peisajele lui Constantin Grigoruta au un caracter concret; imagini ale lumii vazute, in care artistul pune ordine - “ordinea sa sufleteasca” in intregul ei. In sprijinul acestei arsetiuni aducem preferinta pentru compozitiile inscrise preponderent pe orizontale, cadrul in care se grupeaza, in desfasurare, elemente componente ale imaginilor: case, copaci, barci, strazi etc., ca niste intrepuneri necesare spatiului deschis atmosferei.
In acest chip Constantin Grigoruta obtine imagini stabile, linistite, ale unor “asezari orizontale clare”, cum le spunea Klee. Efectul structurarilor este acela al echilibrului. Si daca detaliile configurante au ca fundal marea, ea aduce cu sine, in afara semnului linear orizonatal si pe acela fabulos, al culorii si mai ales a luminii. Inclusa culorii, ea devine - in acest caz - culoare - lumina, sau imbaind totul, venind de oriunde si de pretutindeni, vizeaza atmosfera specifica locului; indusa prin orice alt procedeu, din multiplele cunoscute, ea emana o vibratie lirica dominanta.
Asa cum spuneam, atmosfera integratoare pleaca ea insasi de la natura si creeaza impresia ca ea, natura, este inceputul si sfarsitul operei sale. Dar silinta zilnica, perseverenta si “studiul fara masura” il conduc spre noi cuceriri in reprezentarea acestei naturi indundata de lumina.
Stau, in aces sens marturie numeroase peisaje inspirate de: Portul Tomis, Farul de la Mangalia, Farul de la Sulina, Strada Geamiei, Strada Sulmona. Case din strada Caranzalis s.a., peisaje Casa Sutu sau numeroasele ipostaze ale cladirii reprezentative pentru arhitectura Art Nouveau - Cazinoul Constantei.
Vom observa astfel ca lumea alcatuirilor imaginate de artist pleaca invariabil de la cele mai simple elemente ale naturii vazute in afara atelierului de creatie; uneori obiectele acestui interior devin centre de interes pentru cate o lucrare, chiar. Toate acestea, luate disparat, prin desen, compuse, descompuse si recompuse in varii ipostaze, pana la posibilele lor desprinderi de real, se aduna parca prin semnul unificator al culorii si a luminii deopotriva, sau mai ales. Ea, lumina, este omniprezenta. Ca pentru toti artistii care au venit si lucrat in Dobrogea - si cu atat mai mult pentru acei care au ales sa vietuiasca aici, identificandu-si viata si opera cu asezarea de la malul marii - si pentru Constantin Grigoruta lumina este factorul determinant, liantul inchegarii imaginilor.
Ea este un element incorporat culorii si prin ea imaginii definind matricea stilistica, proprie, iar pentru privitor un dat al ipoteticii analize, a diferentierilor dintre un creator si un altul.
Semnele morfologice, efectele decorative, contopirea luminii in ansamblul imaginii date, sau interventia ei pe compartimente, preluarea albului hartiei ca focar el insusi de lumina, inducerea ei pe zone cromatice intense etc., iata doar din multiplele posibilitati ale folosirii si reprezentarii ei, in final demonstratia masurii in care artistul a fost determinat de factorul “lumina”si consecinta alegerii mijloacelor spre a o defini.
Prezenta activa in filiala U.A.P (Uniunea Artistilor Plastici) Constanta al carui membru este Constantin Grigoruta, ia parte la toate expozitiile acesteia, din 1998 insumand peste 30 de astfel de evenimente care au avut loc la Constanta, dar si la Bucuresti, Cluj, Yookohama, Brest.
In acesti ani Constantin Grigoruta a organizat numeroase expozitii personale si a participat la cateva confruntari internationale in mari orase ale lumii. In clasele elementare, Grigoruta a luat primele lectii de desen de la profesoara Elena Bianu, cunoscuta graficiana, nascuta in 1926 la Cernavoda, aflata in invatamant la Petrosani, Hunedoara; lucrarile sale de gravura executate sub indrumarea profesoarei, atesta momentul - semn al unui destin artistic.
La liceul “Nicolae Tonitza” din Bucuresti, adolescentul va avea sa invete cu reputati profesori: Alexandru Calinescu Arghirea, Gheorghe Anghel si Virgil Neagu.
Dar in Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucuresti va avea sansa de a fi elevul unui grup de profesori - Ion Bitzan, Vladimir Setran, Vlad Calboreanu si Ion Popa pictori si arhitecti care au pus bazele catedrei de design din institutul amintit.
Si sa te poti revendica elev a lui Ion Bitzan cel care a fost artistul total, novator atot ceea ce a lucrat in cei peste 50 de creatie, de la frunzele inspirate de satul sau natal, Limanu (Ion Bitzan este tot Dobrogea!), pana la “Biblioteca” si “Sanzienele” prezentate la Bienala Internationala de la Venetia, cu cateva luni inainte de plecarea sa in neant, nedrept de timpurie - este o importanta carte de vizita, care obliga.
Daca este onoranta prin creata proprie, asa cum incearca sa o faca Constantin Grigoruta - ea devine si un omagiu adus profesorului sau, a carui lectie la marcat pentru o viata.

Florica Cruceru, ExPonto, ian-mart 2004, nr.1(2), an II

May 24, 2008 · Filed Under Interviuri

Comment

Florica Cruceru - “Constantin Grigoruta este, mai inainte de orice, designer”

Constantin Grigoruta este, mai inainte de orice, designer si cei peste 20 de ani de creatie artistica au insemnat o mare densitate de lucrari de graphic-design - sigle, programe, proiecte publicitare, afise etc., peste 30 de beneficiari, institutii, intreprinderi sau firme particulare din Constanta sau Bucuresti, unele de prestigiu international.
Semnatura sa pentru coperta si ilustratie de carte, aparuta in prestigioase edituri ale Constantei este o permanenta publica. Sunt deaja cunoscute proiectele sale dupa care s-au executat piese de mobilier functional pentru depozitele Muzeului de Arta Populara si pentru Libraria Uniunii Scriitorilor din Constanta, care dau masura calitatilor designer-ului care este.

Desigur ca bogata sa manifestare in domeniu este mai putin spectaculoasa decat cea artistica; ea ramane cunoscuta doar specialistilor si mai putin publicului nefamiliarizat cu lucrari de estetica ambientala interioara, sau a strazii. In celalalt domeniu, artistul este din ce in ce mai atrs de frumusetea peisajului in care traieste; suite de imagini cu subiect marin, executate in spiritul peisajului de la malul marii din perioada interbelica, al carui caracter static este dat de prezente relativ egale - cantitativ - in compozitii, ale suprafetelor de sol, mare si cer, ii stau exemple. Dar si de frumusetea caselor patinate de vreme si a strazilor, care au facut candva - in totalitatea lor - farmecul zonei peninsulare a Constantei, este interesant. El cauta cu obstinatie pe acelea care “indraznesc” sa mai existe inca, in perioada de consecvent-crasa indeiferenta pentru aceasta, cea mai spectuculoasa - cu iz turistic - parte a orasului. Constantin Grigoruta “construieste” variante proprii de pitoresc local; sa nu uitam ca acest colt al Constantei se afla in atentia mai multor buni artisti, componenti ai Filialei UAP locale, si “cantitatea” imaginilor cu acest subiect, inepuizabil, este meritoriu implinita, prin “repertorii” proprii, de rezolvari inconfundabile, recognoscibile, de mare calitate a fiecarui artist implicat. De altfel, purtand cu sine carnetul de note, artistul creeaza deopotriva suite-peisaje si de Delta, din Sinaia, Mangalia, Sulina, Dorohoi, Petrosani s.a.; tutusi, cel din Constanta prevaleaza.

Dotat cu un ascutit simt al observatiei, calchiat pe propria-i sensibilitate care-i hotareste unghiurile de vedere, a datelor si elementelor esentiale care-i insotesc actul creator, artistul confera fiecarei imagini o aura speciala, imbogatita de semnul grafic si nu mai putin de cel cromatic, ades stralucitor. El foloseste o bogata gama de materiale, de la creionul grafitti solubil, acuarela, pastelul, tusul, laviul, pana la acrilice, mediumuri si aerografe, aplicate pe variate suporturi. De aceea in configurarea imaginilor obtine ades materialitati congruente, inrudite cu pictura in ulei, asociate unei largi game cromatice, care vadesc, in ansamblu empatice semne ale comunicarii. Asa apar pete de culoare aplicate pe panza sau cartonul-suport, fara conture; alteori cu delimitari partiale ale unui desen intrerupt sau nu, dar apt sa sugereze privitorului constructii de forme.

Armoniile de culoare ii apartin; ele nu copiaza natura; doar o sugereaza adesea, in tonuri vii, de un optimism remarcabil. Ea, culoarea, ii slujeste pentru inscrierea atmosferei. Artistul intreprinde de ani buni studiul raportului si analogiilor dintre formele datelor naturii si ale celor artistice, care implica, dincolo de folosirea unui desen sigur (care are ades “taietura” specifica designerului), capabil sa dea contur reprezentarilor si, adancindu-se in studiul piesajului nu uita nici o clipa ansamblul de date participative la alcatuirea intregulu: desen, culoare, lumina, atmosfera…

Ca si cum si-ar rememora mereu sfatul cuprins in cateva cuvinte ale lui Leon Battista Alberti ca: “… pentru a deveni maestru in arta se cucereste trepata cu treapta, prin silinta, perseverenta si studiu fara masura”, ciclurile sale de lucrari denudeaza continua sa aplicare catre cercetarea, intelegerea si insusirea naturii ca dat existent, devenit fapt interior, prin faceri si desfaceri ale componentelor ei esentiale, prin repetate, multiple, pana la obsesie, a desenelor pregatitoare, perfectibile doar prin propria-i observatie si interventie.

Lucrarile sale de dupa debut par sa aiba un carcter ludic, asa cum insusi Durer spunea, anume ca “… la inceput artistii erau toti copii, aveau si gust de joaca si bucuria muncii…”, artistul nostru a pastrat un anume sens “jocului sau serios”, care a presupus evolutie temeinica in ani, sesizabila in opera, precum cercurile de crestere, care inscriu varsta copacilor in timp. Observatia este confirmata de creatiile ultimilor ani, in care consecintele observarii naturii vor fi aduse pana intr-un punct din care el preia ca forme ale unor posibile abstractizarii, ce conduc spre o pictura “moderna”. El si-a format o gramatica plastica propire, in care imixtiunea fotografiei este necesar-folositoare innoirilor din ce mai spectaculoase.

Fara indoiala ca la o privire mai atenta suntem indreptatiti sa remarcam ca, dincolo de aparenta de “joc” evidenta in suita de opere expuse in ampla expozitie din 1998 deschisa la hotelul “Prezident” din Mangalia, exista o nota de profunzime in elaborarile consecutive ale unor imagini obtinute prin simplificari, abstrageri, planuri eliptice, sau rasturnari de planuri. Parcursul sau creator a devenit in ultimii ani mai dens, mai strans legat de descrierea si reorganizarea formelor din natura, a observarii lumii si structurilor ei variate; aici fotografia slujeste la “preluarea” unor fragmente care, prin suprapuneri, ipotetice supradiamensionari sau delimitari, apar ca texturi dense, palpabile, congruente, definind uneori date necesare reformularii realului in inedite compozitii. Si adesea acestea au un pronuntat caracter abstract, observat, cunoscut in realitatea inconjuratoare, doar ca fragmente ale intregului. ceea ce rezulta, emana o forta lirica, trasatura specifica intregii cale creatii: alcatuiri de o simplitate sublimata, de o puritate mereu sesizabila.

May 18, 2008 · Filed Under Interviuri

Comment

Constantin Grigoruta - Cu caietul de schite prin Peninsula

Intr-un interviu de acum doi ani, plasticianul Constantin Grigoruta, intrebat de mine, de ce se considera mai putin pictor imi marturisea: “Poate pentru ca sunt un grafician sau un designer cu accente de grafician cromatic. Imi place sa ma joc cu culoarea. De ce cultiv si acest aspect mai putin reprezentativ al creatiei mele? Poate si pentru ca orasul in care traiesc mi-o impune, pe zi ce trece, Constanta devine mai saraca in partea ei veche, dinspre mare, zona plina de culoarea unor vremuri trecute. Se demoleaza case, dispar cladiri vechi, interesante, pier detali de arhitectura si este pacat. Acest fenomen ma detereminat sa ies cu caietul de schite si sa incep desene, grafica, acuarela.”
Am revenit, de curand, in atelierul sau supradotat, cu intentia de a-i propune sa ilustram numarul de fata al revistei noastre cu reproduceri dupa grafica sa, inspirata de farmecul urbanistic si arhitectural al Peninsulei Constantene, si nu mica mi-a fost surpriza sa constat ca artistul a realizat, intre timp, un numar impresionant de lucrari pe aceasta tema, care pot face, oricand, obiectul nu a unei singure expozitii exceptionale, ci al mai multora.
Martore ale acestor afirmatii, sunt cele cateva zeci de albume, pe care ospitaliera si generoasa mea gazda mi le-a pus la dispozitie, cu finetea ce o caracterizeaza, “sa imi aleg ce imi place”.
Imbinand rigurozitatea designer-ului cu simtul de a vedea dincolo de obisnuit si de a surprinde imagini din unghiuri inedite, spectaculoase, al artistului fotograf si talentul viguros si inspirat al pictorului, Constantin Grigoruta realizeaza in desene, acuarele si grafica un univers autentic, aureolat de o tulburatoare poezie si de o rafinata transparenta. Se remarca in special compozitiile, ca expresie a unui interior hipersensibil, a unei candori germinative si a unui mister care ne traverseaza firesc, fara sa socheze si sa oboseasca. Plasticianul stie sa speculeze fondul hartiei, fie ca este alb, roz sau gri etc., creeand spatii largi care respira de lumina si de liniste si in care abundenta semnelor este limitat.
O buna parte din aceste compozitii, adevarate metafore ale unor ideei, stari si sentimente sufletesti, rafinate, au servit la ilustrarea unor carti de poezie, relevand legaturile tainice, imanente, dintre imagine si text.
Grafica, avand in prim plan Peninsula, faleza si plaja, Portul Tomis, Piata Ovidiu si imprejurimile sale, se infatiseaza, ca o naratiune care “povesteste” despre ceea ce are original si captivant orasul Constanta, interfata dintre elementele lui orientale cu cele mediteraneene si romanesti, marea si lumina nestavilita, miturile si legendele venite din orizonturile de inceput ale celor doua milenii de viata, istoria provocatoare, faptul ca el a fost un reper autentic si valoros de civilizatie.
Astazi, acest tip al Tomisului, mai mult ca niciodata, este supus degradarii, indeferentei, si disparitiei.
Impreuna cu el piere o lume unica, pitoreasca, exotica, o lume cosmopolita, si enigmatica; despre ea, cei ce vor veni dupa noi, vor avea o imagine tot mai vaga, vor sti din ce in ce mai putin.
Intutia lui Constantin Grigoruta are meritul de a fi simtit acest pericol. Si pentru ca din acest punct de vedere palastic, zona este o sursa inepuizabila de mare incercare, artistul - o constiinta febrila a cetatii - s-a apucat de treaba temeinic.
Destul de repede, trecand-o prin retorta sensibilitatii sale, a imortalizat imaginea acestui tip pe caietul de schite.
A facut si face acest gest, calauzit de crezul curat, ca dincolo de valoarea estetica indiscutabila, de pretul si utilitatea ei imediata, grafica sa cromatica, legata de acest colt al orasului, isi va profila, in timp, si o semnificatie documentara.
Minutiozitatea descrierii detaliilor, finetea lor, accentuarea acelor trasaturi care definesc personalitatea cladirilor si strazilor, unda precumpanitoare de lirism si cosmicitate, emanata de mare la capatul falezei inalte sau al unor strazi ce se prabusesc deasupra plajei ori de geometria surprinzatoare a barcilor din Portul Tomis, coloristica discreta sau densa, de un efect neasteptat, pentru a le reda patina timpului si a locului, bucuria, dezinvoltura si ardoarea de a desena, consolideaza un scenariu plastic echilibrat, generator de distinctie si virtuozitate, fara a viza succesul imediat, ce nu mi se pare un “aspect mai putin reprezentativ al creatiei” sale - cum lasa, uneori, plasticianul, din prea multa modestie si exigenta, sa se inteleaga.
Grafica cromatica si pictura lui Constantin Grigoruta sunt la fel de valoroase ca si opera sa de designer.