Fotografie oferită cu amabilitate de prietenul şi colegul meu de clasă Radu MITREA din Petroşani
În stânga bisericii din imagine se afla Şcoala de Muzică şi Arte Plastice din Petroşani, şcoală pe care am absolvit-o şi unde am avut parte de profesori deosebiţi, artişti plastici cu bogata activitate expoziţională şi cu darul divin al educatorului pentru frumos: Horia POPP, Frieda FODOR, Ioan CÂRJOI şi D-na KOTORMANI.
People who looked at this item also looked at…
Related items
Articol publicat in ziarul Telegraf de Constanţa
Joi, 04 Septembrie 2008
Artistul plastic Constantin Grigoruţă:
“Caut să surprind clipa, care se poate păstra doar pe peliculă”
| Mirela STÎNGĂ |
Constantin Grigoruţă este o prezenţă constantă în spaţiul artistic constănţean. Artistul care, în 1983, a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ – Bucureşti, secţia Design, s-a născut la Dorohoi, în judeţul Botoşani, a copilărit în Valea Jiului, iar de aproape 30 de ani s-a ataşat de oraşul de la malul mării. În prezent, Constantin Grigoruţă nu numai că se impune activ în viaţa culturală tomitană, prin expoziţiile pe care le semnează sau prin participarea la manifestările comune ale artiştilor plastici constănţeni, dar este şi formator de talente, fiind profesor la catedra de Arte Plastice, secţia Design, la Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria“. Din interviul acordat cotidianului „Telegraf“ aflăm mai multe despre atitudinea pe care Constantin Grigoruţă, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, o are pentru fotografie, văzută atît ca mijloc de lucru, dar, mai ales, ca pasiune.
Reporter: Am observat că aparatul de fotografiat vă însoţeşte pretutindeni, la orice manifestare culturală la care luaţi parte. Cum v-aţi descoperit pasiunea pentru această artă?
Constantin Grigoruţă: Întîi am început să desenez la o vîrstă fragedă. Apoi, în jurul vîrstei de 10 ani, am primit un aparat de fotografiat rusesc şi fotografia a devenit o pasiune. Subiecte aveam foarte multe, atunci cînd mergeam la bunici, în vacanţă. Cînd mă întorceam în Valea Jiului, unde am copilărit pînă la 14 ani, fotograful de la centrul unde prelucram imaginea era atît de încîntat încît îmi expunea fotografiile cele mai interesante în vitrina studioului său. Toţi copiii îmi vedeau lucrările. Tot atunci am început să fac şi gravură la Clubul Elevilor. M-am dus şi la fotbal şi carting şi m-am apropiat şi de artele plastice. Am avut şansă să fiu îndrumat de profesori artişti plastici, ceea ce a fost un mare avantaj. Astfel am prins gustul pentru frumos. Ulterior am urmat şcoala de muzică şi arte plastice din Valea Jiului, apoi liceul şi facultatea.
Rep.: Cum vi s-au părut anii copilăriei petrecuţi la Valea Jiului?
C. G. : Probabil că atunci am căpătat dragostea pentru munte. Cînd deschideam ochii şi mă uitam pe fereastră vedeam vîrful Parîngului. În momentul de faţă îmi face mare plăcere să merg la Sinaia, din mai multe motive. Eu m-am născut la Dorohoi, ca şi Enescu. Enescu şi-a construit o casă la Sinaia, după schiţele sale, şi de fiecare dată cînd mă duc la Sinaia mă duc pe balconul unde ştiam că Enescu îşi petrecea mult timp, privind muntele.
Rep: Aparatul de fotografiat v-a însoţit pretutindeni, din copilărie şi pînă în prezent?
C. G. : Designul, mai ales zona grafic-designului face apel la aparatul de fotografiat. Am avut această pasiune de mic şi caut în jurul meu să surprind clipa, acel moment care devine unic şi îl mai poţi păstra doar pe peliculă, mi s-a părut foarte uşor să utilizez aparatul de fotografiat. În facultate am făcut cursuri pe această temă, am avut posibilitatea să ne realizăm creaţiile în acele laboratoare ale Institutului de Artă “Nicolae Grigorescu“. Am avut ocazia să-l cunosc pe maestrul Faria, de la care am avut multe de învăţat. Am avut posibilitatea să lucrez în nişte laboratoare dotate pentru acea perioadă. Aparatul de fotografiat m-a ajutat mult la munca de atelier. Ulterior am avut ocazia să achiziţionez aparate bune, dar nu am făcut investiţii enorme în aparate sofisticate, pentru că nu am urmărit un scop comercial, să-mi amortizez investiţia. Se ştie că această zonă a fotografiei este relativ scumpă. Însă am reuşit să fac lucrări, să am un portofoliu bogat, am participat şi la concursuri de fotografie. Nu sînt un fan concurs, fac fotografii în primul rînd pentru mine, şi pentru mine ca designer.
Rep.: Aveţi şi o colecţie de aparate de fotografiat?
C. G. : Colecţia este deschisă achiziţiilor. Am toate aparatele pe care le-am folosit. Cel mai valoros este un model Agfa. Primul meu gînd cînd intru într-un magazin de antichităţi este să mă uit după un aparat de fotografiat vechi.
Rep: În România, fotografia, ca artă, îşi ocupă locul meritat?
C. G. În momentul de faţă, în Occident, muzeele de artă au secţii foto şi achiziţionează fotografii la sume foarte mari.
Rep: De 25 de ani participaţi, în calitate de artist plastic, la expoziţii colective de importanţă naţională. Vă mai amintiţi de una care v-a marcat în mode deosebit?
C. G. Din clipa cînd am venit în Constanţa am luat legătura cu membrii filialei Uniunii Artiştilor Plastici şi am participat la toate expoziţiile la care m-au invitat. Am participat şi la „Atelier 35“. O expoziţie de care îmi aduc aminte cu plăcere a fost cea făcută după Revoluţie, numită „Contul Liberatatea“, cu caracter umanitar. O altă expoziţie, cu rol caritabil, a fost un teledon organizat de TV Neptun şi Muzeul de Artă. Îmi amintesc cu plăcere şi de cea organizată cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la înfiinţarea Liceului de Artă, numită „Profesori de ieri şi de azi“.
( … şi lista poate continua …)
People who looked at this item also looked at…
Related items
Interviu cu Constantin Grigoruta “Îmi place să caut elemente din natură care să îmi stimuleze creativitatea“
„Îmi place să caut elemente din natură care să îmi stimuleze creativitatea“
La începutul acestei luni, artistul plastic Constantin Grigoruţă s-a întors de la Tabăra Internaţională de 
Creaţie Plastică „Dan Platon“ de la Breaza, unde a expus alături de artişti din ţară, dar şi din Marea Britanie şi Bulgaria. Într-un interviu acordat cotidianului „Telegraf”, plasticianul constănţean a vorbit despre ce a însemnat pentru el experienţa de la Breaza, dar şi despre ce presupune activitatea sa de cadru didactic, la catedra de Arte plastice, secţia design din cadrul Colegiului Naţional de Arte „Regina Maria“.
Reporter: De curînd, v-aţi întors de la Tabăra Internaţională de Creaţie Plastică „Dan Platon” de la Breaza. Vorbiţi-mi despre experienţa de la Breaza şi despre schimbul de experienţă de acolo.
Constantin Grigoruţă: Este adevărat că a existat între noi o relaţie mai specială. Mulţi dintre colegii mei sînt cadre didactice la liceele de specialitate din localităţile din care provin. Cele două săptămîni ne-au fost suficiente pentru a sta de vorbă şi a face un schimb de experienţă. Ne întîlneam să ne facem documentarea, să realizăm schiţele sau să le transpunem în lucrări definitive. Pot spune că am o relaţie specială cu cei din Prahova, pentru că am fost invitat de mai multe ori în taberele pe care le organizează. Colegii pe care îi întîlnesc sînt, aproape de fiecare dată, alţii, de aceea este un experiment foarte interesant. Organizatorii au avut grijă ca, în fiecare an, să aibă invitaţi şi din străinătate. Anul acesta, am întîlnit artişti din Marea Britanie şi din Bulgaria.
Rep: Totuşi, nu este prima tabără de creaţie din acest sezon estival la care aţi participat.
C. G.: Într-adevăr, veneam gata „încălzit” de la tabăra de creaţie de la Costineşti. A fost o experienţă care mi-a prins foarte bine. Specificul zonei l-am descifrat uşor, fiind apropiat Văii Prahovei, am făcut excursii de documentare şi am realizat schiţe. Printre altele, am preluat imaginile pe care le-am fotografiat în timpul zilei şi am realizat şi o serie de afişe care au fost remarcate de vizitatori.
Rep: Cum a fost trecerea de la tabăra de creaţie „101 zile de cultură“ de la Costineşti la cea de la Breaza. Ce vă inspiră mai mult? Marea sau muntele?
C. G. : Sînt elemente pe care le întîlnesc în natură şi îmi place să caut elemente care să îmi stimuleze creativitatea. Mărturisesc că la Costineşti, unde merg de obicei, parcă am văzut cu alţi ochi zona Golful Francezului. Am găsit un peisaj neîntîlnit pînă acum, cu dealurile roşii. Nu a fost doar senzaţia mea. La Costineşti, am fost cu prietenii şi colegii Florin Ferendino şi Valter Paraschivescu şi toţi am simţit acelaşi lucru. Totodată, la Costineşti, eleve de la Colegiul de Arte „Regina Maria“ au avut oportunitatea de a lucra alături de profesionişti.
Rep: Nu vă despărţiţi niciodată de aparatul de fotografiat?
C. G.: De regulă, am la mine două aparate de fotografiat, dar şi un laptop cu care îmi prelucrez, stochez şi vizualizez imaginile.
Rep.: Să înţeleg că sînteţi un perfecţionist?
C.G.: Caut ca tot ceea ce fac să fie cît mai bine. Mi-aş dori să fiu un perfecţionist, dar e cale lungă pînă acolo.
Rep.: Sînteţi un artist complex. Aţi absolvit Secţia Design a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” – Bucureşti, dar expuneţi şi lucrări de pictură şi grafică.
C.G.: Mi-am dorit tot timpul să fac design şi cred că sînt unul dintre puţinii designeri care au reuşit să îşi vadă creaţiile în producţie de serie. Din păcate, fac din ce în ce mai puţin acest lucru. Satisfacţiile pe care le-am avut în ultima perioadă sînt legate de domeniul grafic. Am semnat mai multe ilustraţii şi coperte de carte.
Rep.: Totuşi, continuaţi să vă dedicaţi design-ului, iniţiindu-i pe tinerii de la Colegiul de Arte în acest domeniu.
C. G. : Eu caut să transmit elevilor mei cunoştinţe şi să le dezvolt aptitudini în domeniul artelor plastice. Graniţa dintre grafică şi pictură este foarte subţire. Vreau să le transmit elevilor mei, în ceea ce priveşte tehnicile, cît mai multe informaţii pe care eu le-am dobîndit de-a lungul anilor, în atelier sau pe care le-am primit de la profesorii mei. Am avut şansa să lucrez cu nume mari din arta plastică. Îmi aduc aminte cu plăcere de pictorii Horia Pop, Gheorghe Anghel, de Alexandru Călinescu Arghira, Vladimir Şetran sau de Ion Bitzan, care era constănţean şi lista poate continua. Am făcut şi modelaj. Am primit cunoştinţe din toate zonele artei plastice.
Rep.: Cît de pregătiţi sînt elevii liceelor de artă din ziua de azi?
C. G. : Consider că noi, cadrele didactice, trebuie să facem un efort, pentru că, în momentul de faţă, posibilităţile de documentare, de manifestare sînt diverse, sînt guvernate de tendinţe noi din arta modernă. Avem acces la televiziuni digitale, unde informaţiile pătrund foarte repede. Nu mai este ca pe vremuri cînd, cu o întîrziere de… cîteva luni, aflam din reviste ce s-a întîmplat în zona artistică, la un moment dat. Tinerii au mai mult timp şi posibilitatea să acceseze internetul, să se documenteze. Ei vin la liceul de artă după ce au trecut prin nişte filtre. Pe parcurs, însă, îşi pot schimba opţiunile, constatînd, la sfîrşitul liceului, că nu mai manifestă acelaşi interes pentru domeniul artistic studiat. Noi le respectăm dorinţa şi mergem mai departe. Satisfacţia noastră este cînd culegem roadele, cînd, în luna octombrie, ni se aduc la cunoştinţă numele celor care au intrat la facultate, este cel mai bun barometru pentru noi. Aceasta este bucuria pe care o simţim, noi, profesorii. Este un imbold pe care îl primim, ca să mergem mai departe.
sursa telegrafonline.ro interviu de Mirela Stanga
People who looked at this item also looked at…
Related items
Constanta Media Network
-
