Interviu cu Constantin Grigoruta “Îmi place să caut elemente din natură care să îmi stimuleze creativitatea“
„Îmi place să caut elemente din natură care să îmi stimuleze creativitatea“
La începutul acestei luni, artistul plastic Constantin Grigoruţă s-a întors de la Tabăra Internaţională de 
Creaţie Plastică „Dan Platon“ de la Breaza, unde a expus alături de artişti din ţară, dar şi din Marea Britanie şi Bulgaria. Într-un interviu acordat cotidianului „Telegraf”, plasticianul constănţean a vorbit despre ce a însemnat pentru el experienţa de la Breaza, dar şi despre ce presupune activitatea sa de cadru didactic, la catedra de Arte plastice, secţia design din cadrul Colegiului Naţional de Arte „Regina Maria“.
Reporter: De curînd, v-aţi întors de la Tabăra Internaţională de Creaţie Plastică „Dan Platon” de la Breaza. Vorbiţi-mi despre experienţa de la Breaza şi despre schimbul de experienţă de acolo.
Constantin Grigoruţă: Este adevărat că a existat între noi o relaţie mai specială. Mulţi dintre colegii mei sînt cadre didactice la liceele de specialitate din localităţile din care provin. Cele două săptămîni ne-au fost suficiente pentru a sta de vorbă şi a face un schimb de experienţă. Ne întîlneam să ne facem documentarea, să realizăm schiţele sau să le transpunem în lucrări definitive. Pot spune că am o relaţie specială cu cei din Prahova, pentru că am fost invitat de mai multe ori în taberele pe care le organizează. Colegii pe care îi întîlnesc sînt, aproape de fiecare dată, alţii, de aceea este un experiment foarte interesant. Organizatorii au avut grijă ca, în fiecare an, să aibă invitaţi şi din străinătate. Anul acesta, am întîlnit artişti din Marea Britanie şi din Bulgaria.
Rep: Totuşi, nu este prima tabără de creaţie din acest sezon estival la care aţi participat.
C. G.: Într-adevăr, veneam gata „încălzit” de la tabăra de creaţie de la Costineşti. A fost o experienţă care mi-a prins foarte bine. Specificul zonei l-am descifrat uşor, fiind apropiat Văii Prahovei, am făcut excursii de documentare şi am realizat schiţe. Printre altele, am preluat imaginile pe care le-am fotografiat în timpul zilei şi am realizat şi o serie de afişe care au fost remarcate de vizitatori.
Rep: Cum a fost trecerea de la tabăra de creaţie „101 zile de cultură“ de la Costineşti la cea de la Breaza. Ce vă inspiră mai mult? Marea sau muntele?
C. G. : Sînt elemente pe care le întîlnesc în natură şi îmi place să caut elemente care să îmi stimuleze creativitatea. Mărturisesc că la Costineşti, unde merg de obicei, parcă am văzut cu alţi ochi zona Golful Francezului. Am găsit un peisaj neîntîlnit pînă acum, cu dealurile roşii. Nu a fost doar senzaţia mea. La Costineşti, am fost cu prietenii şi colegii Florin Ferendino şi Valter Paraschivescu şi toţi am simţit acelaşi lucru. Totodată, la Costineşti, eleve de la Colegiul de Arte „Regina Maria“ au avut oportunitatea de a lucra alături de profesionişti.
Rep: Nu vă despărţiţi niciodată de aparatul de fotografiat?
C. G.: De regulă, am la mine două aparate de fotografiat, dar şi un laptop cu care îmi prelucrez, stochez şi vizualizez imaginile.
Rep.: Să înţeleg că sînteţi un perfecţionist?
C.G.: Caut ca tot ceea ce fac să fie cît mai bine. Mi-aş dori să fiu un perfecţionist, dar e cale lungă pînă acolo.
Rep.: Sînteţi un artist complex. Aţi absolvit Secţia Design a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” – Bucureşti, dar expuneţi şi lucrări de pictură şi grafică.
C.G.: Mi-am dorit tot timpul să fac design şi cred că sînt unul dintre puţinii designeri care au reuşit să îşi vadă creaţiile în producţie de serie. Din păcate, fac din ce în ce mai puţin acest lucru. Satisfacţiile pe care le-am avut în ultima perioadă sînt legate de domeniul grafic. Am semnat mai multe ilustraţii şi coperte de carte.
Rep.: Totuşi, continuaţi să vă dedicaţi design-ului, iniţiindu-i pe tinerii de la Colegiul de Arte în acest domeniu.
C. G. : Eu caut să transmit elevilor mei cunoştinţe şi să le dezvolt aptitudini în domeniul artelor plastice. Graniţa dintre grafică şi pictură este foarte subţire. Vreau să le transmit elevilor mei, în ceea ce priveşte tehnicile, cît mai multe informaţii pe care eu le-am dobîndit de-a lungul anilor, în atelier sau pe care le-am primit de la profesorii mei. Am avut şansa să lucrez cu nume mari din arta plastică. Îmi aduc aminte cu plăcere de pictorii Horia Pop, Gheorghe Anghel, de Alexandru Călinescu Arghira, Vladimir Şetran sau de Ion Bitzan, care era constănţean şi lista poate continua. Am făcut şi modelaj. Am primit cunoştinţe din toate zonele artei plastice.
Rep.: Cît de pregătiţi sînt elevii liceelor de artă din ziua de azi?
C. G. : Consider că noi, cadrele didactice, trebuie să facem un efort, pentru că, în momentul de faţă, posibilităţile de documentare, de manifestare sînt diverse, sînt guvernate de tendinţe noi din arta modernă. Avem acces la televiziuni digitale, unde informaţiile pătrund foarte repede. Nu mai este ca pe vremuri cînd, cu o întîrziere de… cîteva luni, aflam din reviste ce s-a întîmplat în zona artistică, la un moment dat. Tinerii au mai mult timp şi posibilitatea să acceseze internetul, să se documenteze. Ei vin la liceul de artă după ce au trecut prin nişte filtre. Pe parcurs, însă, îşi pot schimba opţiunile, constatînd, la sfîrşitul liceului, că nu mai manifestă acelaşi interes pentru domeniul artistic studiat. Noi le respectăm dorinţa şi mergem mai departe. Satisfacţia noastră este cînd culegem roadele, cînd, în luna octombrie, ni se aduc la cunoştinţă numele celor care au intrat la facultate, este cel mai bun barometru pentru noi. Aceasta este bucuria pe care o simţim, noi, profesorii. Este un imbold pe care îl primim, ca să mergem mai departe.
sursa telegrafonline.ro interviu de Mirela Stanga
Constantin Grigoruta - peisaje, imagine, lumina
Peisajele lui Constantin Grigoruta au un caracter concret; imagini ale lumii vazute, in care artistul pune ordine - “ordinea sa sufleteasca” in intregul ei. In sprijinul acestei arsetiuni aducem preferinta pentru compozitiile inscrise preponderent pe orizontale, cadrul in care se grupeaza, in desfasurare, elemente componente ale imaginilor: case, copaci, barci, strazi etc., ca niste intrepuneri necesare spatiului deschis atmosferei.
In acest chip Constantin Grigoruta obtine imagini stabile, linistite, ale unor “asezari orizontale clare”, cum le spunea Klee. Efectul structurarilor este acela al echilibrului. Si daca detaliile configurante au ca fundal marea, ea aduce cu sine, in afara semnului linear orizonatal si pe acela fabulos, al culorii si mai ales a luminii. Inclusa culorii, ea devine - in acest caz - culoare - lumina, sau imbaind totul, venind de oriunde si de pretutindeni, vizeaza atmosfera specifica locului; indusa prin orice alt procedeu, din multiplele cunoscute, ea emana o vibratie lirica dominanta.
Asa cum spuneam, atmosfera integratoare pleaca ea insasi de la natura si creeaza impresia ca ea, natura, este inceputul si sfarsitul operei sale. Dar silinta zilnica, perseverenta si “studiul fara masura” il conduc spre noi cuceriri in reprezentarea acestei naturi indundata de lumina.
Stau, in aces sens marturie numeroase peisaje inspirate de: Portul Tomis, Farul de la Mangalia, Farul de la Sulina, Strada Geamiei, Strada Sulmona. Case din strada Caranzalis s.a., peisaje Casa Sutu sau numeroasele ipostaze ale cladirii reprezentative pentru arhitectura Art Nouveau - Cazinoul Constantei.
Vom observa astfel ca lumea alcatuirilor imaginate de artist pleaca invariabil de la cele mai simple elemente ale naturii vazute in afara atelierului de creatie; uneori obiectele acestui interior devin centre de interes pentru cate o lucrare, chiar. Toate acestea, luate disparat, prin desen, compuse, descompuse si recompuse in varii ipostaze, pana la posibilele lor desprinderi de real, se aduna parca prin semnul unificator al culorii si a luminii deopotriva, sau mai ales. Ea, lumina, este omniprezenta. Ca pentru toti artistii care au venit si lucrat in Dobrogea - si cu atat mai mult pentru acei care au ales sa vietuiasca aici, identificandu-si viata si opera cu asezarea de la malul marii - si pentru Constantin Grigoruta lumina este factorul determinant, liantul inchegarii imaginilor.
Ea este un element incorporat culorii si prin ea imaginii definind matricea stilistica, proprie, iar pentru privitor un dat al ipoteticii analize, a diferentierilor dintre un creator si un altul.
Semnele morfologice, efectele decorative, contopirea luminii in ansamblul imaginii date, sau interventia ei pe compartimente, preluarea albului hartiei ca focar el insusi de lumina, inducerea ei pe zone cromatice intense etc., iata doar din multiplele posibilitati ale folosirii si reprezentarii ei, in final demonstratia masurii in care artistul a fost determinat de factorul “lumina”si consecinta alegerii mijloacelor spre a o defini.
Prezenta activa in filiala U.A.P (Uniunea Artistilor Plastici) Constanta al carui membru este Constantin Grigoruta, ia parte la toate expozitiile acesteia, din 1998 insumand peste 30 de astfel de evenimente care au avut loc la Constanta, dar si la Bucuresti, Cluj, Yookohama, Brest.
In acesti ani Constantin Grigoruta a organizat numeroase expozitii personale si a participat la cateva confruntari internationale in mari orase ale lumii. In clasele elementare, Grigoruta a luat primele lectii de desen de la profesoara Elena Bianu, cunoscuta graficiana, nascuta in 1926 la Cernavoda, aflata in invatamant la Petrosani, Hunedoara; lucrarile sale de gravura executate sub indrumarea profesoarei, atesta momentul - semn al unui destin artistic.
La liceul “Nicolae Tonitza” din Bucuresti, adolescentul va avea sa invete cu reputati profesori: Alexandru Calinescu Arghirea, Gheorghe Anghel si Virgil Neagu.
Dar in Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucuresti va avea sansa de a fi elevul unui grup de profesori - Ion Bitzan, Vladimir Setran, Vlad Calboreanu si Ion Popa pictori si arhitecti care au pus bazele catedrei de design din institutul amintit.
Si sa te poti revendica elev a lui Ion Bitzan cel care a fost artistul total, novator atot ceea ce a lucrat in cei peste 50 de creatie, de la frunzele inspirate de satul sau natal, Limanu (Ion Bitzan este tot Dobrogea!), pana la “Biblioteca” si “Sanzienele” prezentate la Bienala Internationala de la Venetia, cu cateva luni inainte de plecarea sa in neant, nedrept de timpurie - este o importanta carte de vizita, care obliga.
Daca este onoranta prin creata proprie, asa cum incearca sa o faca Constantin Grigoruta - ea devine si un omagiu adus profesorului sau, a carui lectie la marcat pentru o viata.
Florica Cruceru, ExPonto, ian-mart 2004, nr.1(2), an II
Florica Cruceru - “Constantin Grigoruta este, mai inainte de orice, designer”
Constantin Grigoruta este, mai inainte de orice, designer si cei peste 20 de ani de creatie artistica au insemnat o mare densitate de lucrari de graphic-design - sigle, programe, proiecte publicitare, afise etc., peste 30 de beneficiari, institutii, intreprinderi sau firme particulare din Constanta sau Bucuresti, unele de prestigiu international.
Semnatura sa pentru coperta si ilustratie de carte, aparuta in prestigioase edituri ale Constantei este o permanenta publica. Sunt deaja cunoscute proiectele sale dupa care s-au executat piese de mobilier functional pentru depozitele Muzeului de Arta Populara si pentru Libraria Uniunii Scriitorilor din Constanta, care dau masura calitatilor designer-ului care este.
Desigur ca bogata sa manifestare in domeniu este mai putin spectaculoasa decat cea artistica; ea ramane cunoscuta doar specialistilor si mai putin publicului nefamiliarizat cu lucrari de estetica ambientala interioara, sau a strazii. In celalalt domeniu, artistul este din ce in ce mai atrs de frumusetea peisajului in care traieste; suite de imagini cu subiect marin, executate in spiritul peisajului de la malul marii din perioada interbelica, al carui caracter static este dat de prezente relativ egale - cantitativ - in compozitii, ale suprafetelor de sol, mare si cer, ii stau exemple. Dar si de frumusetea caselor patinate de vreme si a strazilor, care au facut candva - in totalitatea lor - farmecul zonei peninsulare a Constantei, este interesant. El cauta cu obstinatie pe acelea care “indraznesc” sa mai existe inca, in perioada de consecvent-crasa indeiferenta pentru aceasta, cea mai spectuculoasa - cu iz turistic - parte a orasului. Constantin Grigoruta “construieste” variante proprii de pitoresc local; sa nu uitam ca acest colt al Constantei se afla in atentia mai multor buni artisti, componenti ai Filialei UAP locale, si “cantitatea” imaginilor cu acest subiect, inepuizabil, este meritoriu implinita, prin “repertorii” proprii, de rezolvari inconfundabile, recognoscibile, de mare calitate a fiecarui artist implicat. De altfel, purtand cu sine carnetul de note, artistul creeaza deopotriva suite-peisaje si de Delta, din Sinaia, Mangalia, Sulina, Dorohoi, Petrosani s.a.; tutusi, cel din Constanta prevaleaza.
Dotat cu un ascutit simt al observatiei, calchiat pe propria-i sensibilitate care-i hotareste unghiurile de vedere, a datelor si elementelor esentiale care-i insotesc actul creator, artistul confera fiecarei imagini o aura speciala, imbogatita de semnul grafic si nu mai putin de cel cromatic, ades stralucitor. El foloseste o bogata gama de materiale, de la creionul grafitti solubil, acuarela, pastelul, tusul, laviul, pana la acrilice, mediumuri si aerografe, aplicate pe variate suporturi. De aceea in configurarea imaginilor obtine ades materialitati congruente, inrudite cu pictura in ulei, asociate unei largi game cromatice, care vadesc, in ansamblu empatice semne ale comunicarii. Asa apar pete de culoare aplicate pe panza sau cartonul-suport, fara conture; alteori cu delimitari partiale ale unui desen intrerupt sau nu, dar apt sa sugereze privitorului constructii de forme.
Armoniile de culoare ii apartin; ele nu copiaza natura; doar o sugereaza adesea, in tonuri vii, de un optimism remarcabil. Ea, culoarea, ii slujeste pentru inscrierea atmosferei. Artistul intreprinde de ani buni studiul raportului si analogiilor dintre formele datelor naturii si ale celor artistice, care implica, dincolo de folosirea unui desen sigur (care are ades “taietura” specifica designerului), capabil sa dea contur reprezentarilor si, adancindu-se in studiul piesajului nu uita nici o clipa ansamblul de date participative la alcatuirea intregulu: desen, culoare, lumina, atmosfera…
Ca si cum si-ar rememora mereu sfatul cuprins in cateva cuvinte ale lui Leon Battista Alberti ca: “… pentru a deveni maestru in arta se cucereste trepata cu treapta, prin silinta, perseverenta si studiu fara masura”, ciclurile sale de lucrari denudeaza continua sa aplicare catre cercetarea, intelegerea si insusirea naturii ca dat existent, devenit fapt interior, prin faceri si desfaceri ale componentelor ei esentiale, prin repetate, multiple, pana la obsesie, a desenelor pregatitoare, perfectibile doar prin propria-i observatie si interventie.
Lucrarile sale de dupa debut par sa aiba un carcter ludic, asa cum insusi Durer spunea, anume ca “… la inceput artistii erau toti copii, aveau si gust de joaca si bucuria muncii…”, artistul nostru a pastrat un anume sens “jocului sau serios”, care a presupus evolutie temeinica in ani, sesizabila in opera, precum cercurile de crestere, care inscriu varsta copacilor in timp. Observatia este confirmata de creatiile ultimilor ani, in care consecintele observarii naturii vor fi aduse pana intr-un punct din care el preia ca forme ale unor posibile abstractizarii, ce conduc spre o pictura “moderna”. El si-a format o gramatica plastica propire, in care imixtiunea fotografiei este necesar-folositoare innoirilor din ce mai spectaculoase.
Fara indoiala ca la o privire mai atenta suntem indreptatiti sa remarcam ca, dincolo de aparenta de “joc” evidenta in suita de opere expuse in ampla expozitie din 1998 deschisa la hotelul “Prezident” din Mangalia, exista o nota de profunzime in elaborarile consecutive ale unor imagini obtinute prin simplificari, abstrageri, planuri eliptice, sau rasturnari de planuri. Parcursul sau creator a devenit in ultimii ani mai dens, mai strans legat de descrierea si reorganizarea formelor din natura, a observarii lumii si structurilor ei variate; aici fotografia slujeste la “preluarea” unor fragmente care, prin suprapuneri, ipotetice supradiamensionari sau delimitari, apar ca texturi dense, palpabile, congruente, definind uneori date necesare reformularii realului in inedite compozitii. Si adesea acestea au un pronuntat caracter abstract, observat, cunoscut in realitatea inconjuratoare, doar ca fragmente ale intregului. ceea ce rezulta, emana o forta lirica, trasatura specifica intregii cale creatii: alcatuiri de o simplitate sublimata, de o puritate mereu sesizabila.
Galerie foto
-
