Florica Cruceru - “Constantin Grigoruta este, mai inainte de orice, designer”

Constantin Grigoruta este, mai inainte de orice, designer si cei peste 20 de ani de creatie artistica au insemnat o mare densitate de lucrari de graphic-design - sigle, programe, proiecte publicitare, afise etc., peste 30 de beneficiari, institutii, intreprinderi sau firme particulare din Constanta sau Bucuresti, unele de prestigiu international.
Semnatura sa pentru coperta si ilustratie de carte, aparuta in prestigioase edituri ale Constantei este o permanenta publica. Sunt deaja cunoscute proiectele sale dupa care s-au executat piese de mobilier functional pentru depozitele Muzeului de Arta Populara si pentru Libraria Uniunii Scriitorilor din Constanta, care dau masura calitatilor designer-ului care este.

Desigur ca bogata sa manifestare in domeniu este mai putin spectaculoasa decat cea artistica; ea ramane cunoscuta doar specialistilor si mai putin publicului nefamiliarizat cu lucrari de estetica ambientala interioara, sau a strazii. In celalalt domeniu, artistul este din ce in ce mai atrs de frumusetea peisajului in care traieste; suite de imagini cu subiect marin, executate in spiritul peisajului de la malul marii din perioada interbelica, al carui caracter static este dat de prezente relativ egale - cantitativ - in compozitii, ale suprafetelor de sol, mare si cer, ii stau exemple. Dar si de frumusetea caselor patinate de vreme si a strazilor, care au facut candva - in totalitatea lor - farmecul zonei peninsulare a Constantei, este interesant. El cauta cu obstinatie pe acelea care “indraznesc” sa mai existe inca, in perioada de consecvent-crasa indeiferenta pentru aceasta, cea mai spectuculoasa - cu iz turistic - parte a orasului. Constantin Grigoruta “construieste” variante proprii de pitoresc local; sa nu uitam ca acest colt al Constantei se afla in atentia mai multor buni artisti, componenti ai Filialei UAP locale, si “cantitatea” imaginilor cu acest subiect, inepuizabil, este meritoriu implinita, prin “repertorii” proprii, de rezolvari inconfundabile, recognoscibile, de mare calitate a fiecarui artist implicat. De altfel, purtand cu sine carnetul de note, artistul creeaza deopotriva suite-peisaje si de Delta, din Sinaia, Mangalia, Sulina, Dorohoi, Petrosani s.a.; tutusi, cel din Constanta prevaleaza.

Dotat cu un ascutit simt al observatiei, calchiat pe propria-i sensibilitate care-i hotareste unghiurile de vedere, a datelor si elementelor esentiale care-i insotesc actul creator, artistul confera fiecarei imagini o aura speciala, imbogatita de semnul grafic si nu mai putin de cel cromatic, ades stralucitor. El foloseste o bogata gama de materiale, de la creionul grafitti solubil, acuarela, pastelul, tusul, laviul, pana la acrilice, mediumuri si aerografe, aplicate pe variate suporturi. De aceea in configurarea imaginilor obtine ades materialitati congruente, inrudite cu pictura in ulei, asociate unei largi game cromatice, care vadesc, in ansamblu empatice semne ale comunicarii. Asa apar pete de culoare aplicate pe panza sau cartonul-suport, fara conture; alteori cu delimitari partiale ale unui desen intrerupt sau nu, dar apt sa sugereze privitorului constructii de forme.

Armoniile de culoare ii apartin; ele nu copiaza natura; doar o sugereaza adesea, in tonuri vii, de un optimism remarcabil. Ea, culoarea, ii slujeste pentru inscrierea atmosferei. Artistul intreprinde de ani buni studiul raportului si analogiilor dintre formele datelor naturii si ale celor artistice, care implica, dincolo de folosirea unui desen sigur (care are ades “taietura” specifica designerului), capabil sa dea contur reprezentarilor si, adancindu-se in studiul piesajului nu uita nici o clipa ansamblul de date participative la alcatuirea intregulu: desen, culoare, lumina, atmosfera…

Ca si cum si-ar rememora mereu sfatul cuprins in cateva cuvinte ale lui Leon Battista Alberti ca: “… pentru a deveni maestru in arta se cucereste trepata cu treapta, prin silinta, perseverenta si studiu fara masura”, ciclurile sale de lucrari denudeaza continua sa aplicare catre cercetarea, intelegerea si insusirea naturii ca dat existent, devenit fapt interior, prin faceri si desfaceri ale componentelor ei esentiale, prin repetate, multiple, pana la obsesie, a desenelor pregatitoare, perfectibile doar prin propria-i observatie si interventie.

Lucrarile sale de dupa debut par sa aiba un carcter ludic, asa cum insusi Durer spunea, anume ca “… la inceput artistii erau toti copii, aveau si gust de joaca si bucuria muncii…”, artistul nostru a pastrat un anume sens “jocului sau serios”, care a presupus evolutie temeinica in ani, sesizabila in opera, precum cercurile de crestere, care inscriu varsta copacilor in timp. Observatia este confirmata de creatiile ultimilor ani, in care consecintele observarii naturii vor fi aduse pana intr-un punct din care el preia ca forme ale unor posibile abstractizarii, ce conduc spre o pictura “moderna”. El si-a format o gramatica plastica propire, in care imixtiunea fotografiei este necesar-folositoare innoirilor din ce mai spectaculoase.

Fara indoiala ca la o privire mai atenta suntem indreptatiti sa remarcam ca, dincolo de aparenta de “joc” evidenta in suita de opere expuse in ampla expozitie din 1998 deschisa la hotelul “Prezident” din Mangalia, exista o nota de profunzime in elaborarile consecutive ale unor imagini obtinute prin simplificari, abstrageri, planuri eliptice, sau rasturnari de planuri. Parcursul sau creator a devenit in ultimii ani mai dens, mai strans legat de descrierea si reorganizarea formelor din natura, a observarii lumii si structurilor ei variate; aici fotografia slujeste la “preluarea” unor fragmente care, prin suprapuneri, ipotetice supradiamensionari sau delimitari, apar ca texturi dense, palpabile, congruente, definind uneori date necesare reformularii realului in inedite compozitii. Si adesea acestea au un pronuntat caracter abstract, observat, cunoscut in realitatea inconjuratoare, doar ca fragmente ale intregului. ceea ce rezulta, emana o forta lirica, trasatura specifica intregii cale creatii: alcatuiri de o simplitate sublimata, de o puritate mereu sesizabila.

May 18, 2008 · Filed Under Interviuri

Comment

Constantin Grigoruta - “Fotografia este o calatorie…”

“Fotografia este o calatorie, de provocatoare intelesuri, in timp si spatiu”.

Ovidiu Dunareau: Ati simiti atractia pentru fotografie, pentru aparatul de fotografiat?
Constantin Grigoruta: Bucuria primului aparat de fotografiat am trait-o pe la varsta de 10 ani. Imaginea surprinsa de aparatul de fotografiat mi-a devenit la fel de draga ca desenul si pictura. Am avut grija sa le pastrez aproape si sa le fac sa se impleteasca intr-un mod interesant si util. Tot atunci am descoperit, impreuna cu prietenul meu Nelutu Sucala, fascinanta lume a laboratorului foto, un laborator improvizat, dar unde reuseam sa faurim imagini si sa experimentam montaje si trucaje.

O.D.: Conceputa cu sensibilitatea si cu ochiul avizat al plasticianului, fotografia numai poate fi socotita o simpla reproducere a realitatii, care sunt din punctul dumneavoastra de vedere, atributele fotografiei artistice?
C.G.: Lumea in care traim cu tot ceea ce ne inconjoara, exista doar pentru cei ce au ochi. Ochiul este cel ce identifica pentru noi “obiectivele” fara ochi nuam intelege nimic. Instinctiv, din copilarie ne place sa privim in jur prin diverse cadre improvizate, prin gaura pumnului, printre scandurelele rare a unui gard, printr-un ciob de sticla si prin cate si mai cate alte nastrusnicii. Omul simte astfel nevoia de a-si dirija ochiul, jucandu-se, punand in scena un fragment din realitate, un detaliu pe care il simte apropiat in acel moment, un spatiu limitat si totusi fara limite, unde totul pare posibil, un univers dintr-o singura privire. Imi place sa gandesc si sa vad o imagine inaninte ca ea sa fie extrasa din realitate, pentru ca apoi sa o pun in evidenta intr-un mesaj vizual. Cred ca autorul imaginii fotografice trebuie sa aiba aceasta capacitate de a prefigura cu “ochii mintii” ceea ce ulterior va retine in memorie si va reda privitorului ca pe o interpretare artistica a realitatii. Elemente cu valente plastice se intalnesc tot timpul in preajma noastra, important este sa avem rabdarea si intuitia de a le descopri si descifra. Simtim nevoia de a extrage, doar pentru noi, dintr-o natura fara margini, emotii brute. Cautam traiectorii ireale intre lumini si umbre, intre plin si gol, speculand momentul cel mai propice care ne defineste si consideram ca poate reda cel mai bine, in bidimensional, un adevarat trait si transmis celorlalti ca un document fotografic impresionat. Atunci cand fotografiez in natura simt o emotie, bucuria si placerea de a contempla totodata ceea ce mi se ofera privirii mele. Totul pare sa fie o invitatie pentru o calatorie in timp si spatiu, incercand sa pastrez in memorie (ma refer la memoria peliculei si mai nou a camerei digitale) aceste noi si provocatoare intelesuri.

O.D.: Cat isi permite sa fie de liber, de spontan si de original creeatorul intr-un spatiu plin de restrictii si impuneri si intr-un timp limitat, pe care le implica actul fotografic, fotogrfia?
C.D.: Ma simt atras de simplitate, caut acel ceva - gest, semn, simbol - care sa ma identifice tot asa cum trebuie sa o faca un logotype. Intotdeauna exista un “ceva” ce poate genera ansamblul - punctul genereaza linia, linia genereaza pata, pata poate genera volume si spatiul. Dar, obiectiv vorbind, imaginea fotografica ia nastere doar atunci cand, mecanic, apasam declansatorul. Exprimarea fotografica se doreste a fi plasata intre real si subiectiv, intre ceea ce vad si ceea ce stiu, punand accent pe o libertate creativa in mod dirijat, dar fara a opri forjele creatoare sa dezvolte o compozitie plina de armonie si sens. In fotojurnalism principiile deontologice exclud creatiile ce pot altera realitatea de dragul fotografiei, fie chiar si prin cele mai simple si nevinovate corectii, retusuri sau prelucrari. Marturisesc ca aceste restrictii si impuneri in abordarea unui adevar vizual constituie o interesanta provocare etica. Pregatirea mea artistico-plastica si-a pus amprenta si pe creatia foto; aparatul, camera foto, filtrele, obiectivele, calculatorul si imprimanta sunt noile instrumente necesare in munca de creatie. In momentul actual, in fata computerului traim cam aceleasi sentimente pe care le incercam cu ani in urma in intunericul laboratorului. Cautam, incercam, experimentam si exploram propriile ganduri, trairi si viziuni artistice. Consider ca fotografia trebuie sa aiba calitatea si capacitatea de a actiona puternic si convingator, prin continutul imagistic, la modelarea oamenilor si formarea de opinii. Ca artist plastic si designer sunt intr-o continua cautare si experimentare a unor forme de expresivitate si exprimare vizuala, de imagini purtatoare de puternice emotii si mesaje.

O.D.: Arta fotografica este un dat sau se invata “furand” cu coada ochiului de la Maestrii?
C.G.: Nu putem omite faptul ca cel mai bun profesor al nostru ramane totusi natura. Aici gasim raspuns la toate intrebarile si framantarile noastre legate de armonie si frumos; noua ne ramane sa le deslusim si sa fim capabili ale utiliza creativ si in constructia unui imaginar convingator. Folosim in creatia noastra raporturi si relatii armonice bazate pe sirul Fibonacci si sectiunea de aur cunoscuta ca Sectio divina. Conceptul vizual surprinde acea existenta obiectiva (in afara constiintei noastre) , determinand, chiar si numai pentru o clipa, proprietati (valente) artistice cu efect psihologic asupra privitorului. In lumea artei fotografice si a noilor exprimari media autorul se foloseste de intregul arsenal de accesorii specifice, mici trucuri, efecte si software adecvate.

O.D.: Am remarcat de prelucrarile de fotografie pe care ni le-ati prezentat o serie de portrete speciale. Sa inteleg ca portretul se configureaza intr-o cautare insistenta, intr-o exprimare plenara pentru dumneavoastra?
C.G.: Pentru mine, portretul se dovedeste a fi o usa deschisa; el trebuie sa exprime intregul univers interior, o stare de spirit, o poveste redata anatomic si dornica de a ne comunica ceva, acel ceva pe care ne place sa-l descoperim in fiecare clipa la semenii nostri, portretul nu poate fi doar o simpla imagine, este o interpretare a realului ce poarta amprenta acestuia.

Ex Ponto, 0ct-dec 2007, nr.4 (17), anul V, Text, imagine, metatext

May 18, 2008 · Filed Under Fotografie

Comment

Constantin Grigoruta - Cu caietul de schite prin Peninsula

Intr-un interviu de acum doi ani, plasticianul Constantin Grigoruta, intrebat de mine, de ce se considera mai putin pictor imi marturisea: “Poate pentru ca sunt un grafician sau un designer cu accente de grafician cromatic. Imi place sa ma joc cu culoarea. De ce cultiv si acest aspect mai putin reprezentativ al creatiei mele? Poate si pentru ca orasul in care traiesc mi-o impune, pe zi ce trece, Constanta devine mai saraca in partea ei veche, dinspre mare, zona plina de culoarea unor vremuri trecute. Se demoleaza case, dispar cladiri vechi, interesante, pier detali de arhitectura si este pacat. Acest fenomen ma detereminat sa ies cu caietul de schite si sa incep desene, grafica, acuarela.”
Am revenit, de curand, in atelierul sau supradotat, cu intentia de a-i propune sa ilustram numarul de fata al revistei noastre cu reproduceri dupa grafica sa, inspirata de farmecul urbanistic si arhitectural al Peninsulei Constantene, si nu mica mi-a fost surpriza sa constat ca artistul a realizat, intre timp, un numar impresionant de lucrari pe aceasta tema, care pot face, oricand, obiectul nu a unei singure expozitii exceptionale, ci al mai multora.
Martore ale acestor afirmatii, sunt cele cateva zeci de albume, pe care ospitaliera si generoasa mea gazda mi le-a pus la dispozitie, cu finetea ce o caracterizeaza, “sa imi aleg ce imi place”.
Imbinand rigurozitatea designer-ului cu simtul de a vedea dincolo de obisnuit si de a surprinde imagini din unghiuri inedite, spectaculoase, al artistului fotograf si talentul viguros si inspirat al pictorului, Constantin Grigoruta realizeaza in desene, acuarele si grafica un univers autentic, aureolat de o tulburatoare poezie si de o rafinata transparenta. Se remarca in special compozitiile, ca expresie a unui interior hipersensibil, a unei candori germinative si a unui mister care ne traverseaza firesc, fara sa socheze si sa oboseasca. Plasticianul stie sa speculeze fondul hartiei, fie ca este alb, roz sau gri etc., creeand spatii largi care respira de lumina si de liniste si in care abundenta semnelor este limitat.
O buna parte din aceste compozitii, adevarate metafore ale unor ideei, stari si sentimente sufletesti, rafinate, au servit la ilustrarea unor carti de poezie, relevand legaturile tainice, imanente, dintre imagine si text.
Grafica, avand in prim plan Peninsula, faleza si plaja, Portul Tomis, Piata Ovidiu si imprejurimile sale, se infatiseaza, ca o naratiune care “povesteste” despre ceea ce are original si captivant orasul Constanta, interfata dintre elementele lui orientale cu cele mediteraneene si romanesti, marea si lumina nestavilita, miturile si legendele venite din orizonturile de inceput ale celor doua milenii de viata, istoria provocatoare, faptul ca el a fost un reper autentic si valoros de civilizatie.
Astazi, acest tip al Tomisului, mai mult ca niciodata, este supus degradarii, indeferentei, si disparitiei.
Impreuna cu el piere o lume unica, pitoreasca, exotica, o lume cosmopolita, si enigmatica; despre ea, cei ce vor veni dupa noi, vor avea o imagine tot mai vaga, vor sti din ce in ce mai putin.
Intutia lui Constantin Grigoruta are meritul de a fi simtit acest pericol. Si pentru ca din acest punct de vedere palastic, zona este o sursa inepuizabila de mare incercare, artistul - o constiinta febrila a cetatii - s-a apucat de treaba temeinic.
Destul de repede, trecand-o prin retorta sensibilitatii sale, a imortalizat imaginea acestui tip pe caietul de schite.
A facut si face acest gest, calauzit de crezul curat, ca dincolo de valoarea estetica indiscutabila, de pretul si utilitatea ei imediata, grafica sa cromatica, legata de acest colt al orasului, isi va profila, in timp, si o semnificatie documentara.
Minutiozitatea descrierii detaliilor, finetea lor, accentuarea acelor trasaturi care definesc personalitatea cladirilor si strazilor, unda precumpanitoare de lirism si cosmicitate, emanata de mare la capatul falezei inalte sau al unor strazi ce se prabusesc deasupra plajei ori de geometria surprinzatoare a barcilor din Portul Tomis, coloristica discreta sau densa, de un efect neasteptat, pentru a le reda patina timpului si a locului, bucuria, dezinvoltura si ardoarea de a desena, consolideaza un scenariu plastic echilibrat, generator de distinctie si virtuozitate, fara a viza succesul imediat, ce nu mi se pare un “aspect mai putin reprezentativ al creatiei” sale - cum lasa, uneori, plasticianul, din prea multa modestie si exigenta, sa se inteleaga.
Grafica cromatica si pictura lui Constantin Grigoruta sunt la fel de valoroase ca si opera sa de designer.