Constantin Grigoruta - peisaje, imagine, lumina
Peisajele lui Constantin Grigoruta au un caracter concret; imagini ale lumii vazute, in care artistul pune ordine - “ordinea sa sufleteasca” in intregul ei. In sprijinul acestei arsetiuni aducem preferinta pentru compozitiile inscrise preponderent pe orizontale, cadrul in care se grupeaza, in desfasurare, elemente componente ale imaginilor: case, copaci, barci, strazi etc., ca niste intrepuneri necesare spatiului deschis atmosferei.
In acest chip Constantin Grigoruta obtine imagini stabile, linistite, ale unor “asezari orizontale clare”, cum le spunea Klee. Efectul structurarilor este acela al echilibrului. Si daca detaliile configurante au ca fundal marea, ea aduce cu sine, in afara semnului linear orizonatal si pe acela fabulos, al culorii si mai ales a luminii. Inclusa culorii, ea devine - in acest caz - culoare - lumina, sau imbaind totul, venind de oriunde si de pretutindeni, vizeaza atmosfera specifica locului; indusa prin orice alt procedeu, din multiplele cunoscute, ea emana o vibratie lirica dominanta.
Asa cum spuneam, atmosfera integratoare pleaca ea insasi de la natura si creeaza impresia ca ea, natura, este inceputul si sfarsitul operei sale. Dar silinta zilnica, perseverenta si “studiul fara masura” il conduc spre noi cuceriri in reprezentarea acestei naturi indundata de lumina.
Stau, in aces sens marturie numeroase peisaje inspirate de: Portul Tomis, Farul de la Mangalia, Farul de la Sulina, Strada Geamiei, Strada Sulmona. Case din strada Caranzalis s.a., peisaje Casa Sutu sau numeroasele ipostaze ale cladirii reprezentative pentru arhitectura Art Nouveau - Cazinoul Constantei.
Vom observa astfel ca lumea alcatuirilor imaginate de artist pleaca invariabil de la cele mai simple elemente ale naturii vazute in afara atelierului de creatie; uneori obiectele acestui interior devin centre de interes pentru cate o lucrare, chiar. Toate acestea, luate disparat, prin desen, compuse, descompuse si recompuse in varii ipostaze, pana la posibilele lor desprinderi de real, se aduna parca prin semnul unificator al culorii si a luminii deopotriva, sau mai ales. Ea, lumina, este omniprezenta. Ca pentru toti artistii care au venit si lucrat in Dobrogea - si cu atat mai mult pentru acei care au ales sa vietuiasca aici, identificandu-si viata si opera cu asezarea de la malul marii - si pentru Constantin Grigoruta lumina este factorul determinant, liantul inchegarii imaginilor.
Ea este un element incorporat culorii si prin ea imaginii definind matricea stilistica, proprie, iar pentru privitor un dat al ipoteticii analize, a diferentierilor dintre un creator si un altul.
Semnele morfologice, efectele decorative, contopirea luminii in ansamblul imaginii date, sau interventia ei pe compartimente, preluarea albului hartiei ca focar el insusi de lumina, inducerea ei pe zone cromatice intense etc., iata doar din multiplele posibilitati ale folosirii si reprezentarii ei, in final demonstratia masurii in care artistul a fost determinat de factorul “lumina”si consecinta alegerii mijloacelor spre a o defini.
Prezenta activa in filiala U.A.P (Uniunea Artistilor Plastici) Constanta al carui membru este Constantin Grigoruta, ia parte la toate expozitiile acesteia, din 1998 insumand peste 30 de astfel de evenimente care au avut loc la Constanta, dar si la Bucuresti, Cluj, Yookohama, Brest.
In acesti ani Constantin Grigoruta a organizat numeroase expozitii personale si a participat la cateva confruntari internationale in mari orase ale lumii. In clasele elementare, Grigoruta a luat primele lectii de desen de la profesoara Elena Bianu, cunoscuta graficiana, nascuta in 1926 la Cernavoda, aflata in invatamant la Petrosani, Hunedoara; lucrarile sale de gravura executate sub indrumarea profesoarei, atesta momentul - semn al unui destin artistic.
La liceul “Nicolae Tonitza” din Bucuresti, adolescentul va avea sa invete cu reputati profesori: Alexandru Calinescu Arghirea, Gheorghe Anghel si Virgil Neagu.
Dar in Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucuresti va avea sansa de a fi elevul unui grup de profesori - Ion Bitzan, Vladimir Setran, Vlad Calboreanu si Ion Popa pictori si arhitecti care au pus bazele catedrei de design din institutul amintit.
Si sa te poti revendica elev a lui Ion Bitzan cel care a fost artistul total, novator atot ceea ce a lucrat in cei peste 50 de creatie, de la frunzele inspirate de satul sau natal, Limanu (Ion Bitzan este tot Dobrogea!), pana la “Biblioteca” si “Sanzienele” prezentate la Bienala Internationala de la Venetia, cu cateva luni inainte de plecarea sa in neant, nedrept de timpurie - este o importanta carte de vizita, care obliga.
Daca este onoranta prin creata proprie, asa cum incearca sa o faca Constantin Grigoruta - ea devine si un omagiu adus profesorului sau, a carui lectie la marcat pentru o viata.
Florica Cruceru, ExPonto, ian-mart 2004, nr.1(2), an II
Florica Cruceru - “Constantin Grigoruta este, mai inainte de orice, designer”
Constantin Grigoruta este, mai inainte de orice, designer si cei peste 20 de ani de creatie artistica au insemnat o mare densitate de lucrari de graphic-design - sigle, programe, proiecte publicitare, afise etc., peste 30 de beneficiari, institutii, intreprinderi sau firme particulare din Constanta sau Bucuresti, unele de prestigiu international.
Semnatura sa pentru coperta si ilustratie de carte, aparuta in prestigioase edituri ale Constantei este o permanenta publica. Sunt deaja cunoscute proiectele sale dupa care s-au executat piese de mobilier functional pentru depozitele Muzeului de Arta Populara si pentru Libraria Uniunii Scriitorilor din Constanta, care dau masura calitatilor designer-ului care este.
Desigur ca bogata sa manifestare in domeniu este mai putin spectaculoasa decat cea artistica; ea ramane cunoscuta doar specialistilor si mai putin publicului nefamiliarizat cu lucrari de estetica ambientala interioara, sau a strazii. In celalalt domeniu, artistul este din ce in ce mai atrs de frumusetea peisajului in care traieste; suite de imagini cu subiect marin, executate in spiritul peisajului de la malul marii din perioada interbelica, al carui caracter static este dat de prezente relativ egale - cantitativ - in compozitii, ale suprafetelor de sol, mare si cer, ii stau exemple. Dar si de frumusetea caselor patinate de vreme si a strazilor, care au facut candva - in totalitatea lor - farmecul zonei peninsulare a Constantei, este interesant. El cauta cu obstinatie pe acelea care “indraznesc” sa mai existe inca, in perioada de consecvent-crasa indeiferenta pentru aceasta, cea mai spectuculoasa - cu iz turistic - parte a orasului. Constantin Grigoruta “construieste” variante proprii de pitoresc local; sa nu uitam ca acest colt al Constantei se afla in atentia mai multor buni artisti, componenti ai Filialei UAP locale, si “cantitatea” imaginilor cu acest subiect, inepuizabil, este meritoriu implinita, prin “repertorii” proprii, de rezolvari inconfundabile, recognoscibile, de mare calitate a fiecarui artist implicat. De altfel, purtand cu sine carnetul de note, artistul creeaza deopotriva suite-peisaje si de Delta, din Sinaia, Mangalia, Sulina, Dorohoi, Petrosani s.a.; tutusi, cel din Constanta prevaleaza.
Dotat cu un ascutit simt al observatiei, calchiat pe propria-i sensibilitate care-i hotareste unghiurile de vedere, a datelor si elementelor esentiale care-i insotesc actul creator, artistul confera fiecarei imagini o aura speciala, imbogatita de semnul grafic si nu mai putin de cel cromatic, ades stralucitor. El foloseste o bogata gama de materiale, de la creionul grafitti solubil, acuarela, pastelul, tusul, laviul, pana la acrilice, mediumuri si aerografe, aplicate pe variate suporturi. De aceea in configurarea imaginilor obtine ades materialitati congruente, inrudite cu pictura in ulei, asociate unei largi game cromatice, care vadesc, in ansamblu empatice semne ale comunicarii. Asa apar pete de culoare aplicate pe panza sau cartonul-suport, fara conture; alteori cu delimitari partiale ale unui desen intrerupt sau nu, dar apt sa sugereze privitorului constructii de forme.
Armoniile de culoare ii apartin; ele nu copiaza natura; doar o sugereaza adesea, in tonuri vii, de un optimism remarcabil. Ea, culoarea, ii slujeste pentru inscrierea atmosferei. Artistul intreprinde de ani buni studiul raportului si analogiilor dintre formele datelor naturii si ale celor artistice, care implica, dincolo de folosirea unui desen sigur (care are ades “taietura” specifica designerului), capabil sa dea contur reprezentarilor si, adancindu-se in studiul piesajului nu uita nici o clipa ansamblul de date participative la alcatuirea intregulu: desen, culoare, lumina, atmosfera…
Ca si cum si-ar rememora mereu sfatul cuprins in cateva cuvinte ale lui Leon Battista Alberti ca: “… pentru a deveni maestru in arta se cucereste trepata cu treapta, prin silinta, perseverenta si studiu fara masura”, ciclurile sale de lucrari denudeaza continua sa aplicare catre cercetarea, intelegerea si insusirea naturii ca dat existent, devenit fapt interior, prin faceri si desfaceri ale componentelor ei esentiale, prin repetate, multiple, pana la obsesie, a desenelor pregatitoare, perfectibile doar prin propria-i observatie si interventie.
Lucrarile sale de dupa debut par sa aiba un carcter ludic, asa cum insusi Durer spunea, anume ca “… la inceput artistii erau toti copii, aveau si gust de joaca si bucuria muncii…”, artistul nostru a pastrat un anume sens “jocului sau serios”, care a presupus evolutie temeinica in ani, sesizabila in opera, precum cercurile de crestere, care inscriu varsta copacilor in timp. Observatia este confirmata de creatiile ultimilor ani, in care consecintele observarii naturii vor fi aduse pana intr-un punct din care el preia ca forme ale unor posibile abstractizarii, ce conduc spre o pictura “moderna”. El si-a format o gramatica plastica propire, in care imixtiunea fotografiei este necesar-folositoare innoirilor din ce mai spectaculoase.
Fara indoiala ca la o privire mai atenta suntem indreptatiti sa remarcam ca, dincolo de aparenta de “joc” evidenta in suita de opere expuse in ampla expozitie din 1998 deschisa la hotelul “Prezident” din Mangalia, exista o nota de profunzime in elaborarile consecutive ale unor imagini obtinute prin simplificari, abstrageri, planuri eliptice, sau rasturnari de planuri. Parcursul sau creator a devenit in ultimii ani mai dens, mai strans legat de descrierea si reorganizarea formelor din natura, a observarii lumii si structurilor ei variate; aici fotografia slujeste la “preluarea” unor fragmente care, prin suprapuneri, ipotetice supradiamensionari sau delimitari, apar ca texturi dense, palpabile, congruente, definind uneori date necesare reformularii realului in inedite compozitii. Si adesea acestea au un pronuntat caracter abstract, observat, cunoscut in realitatea inconjuratoare, doar ca fragmente ale intregului. ceea ce rezulta, emana o forta lirica, trasatura specifica intregii cale creatii: alcatuiri de o simplitate sublimata, de o puritate mereu sesizabila.
Constantin Grigoruta - “Fotografia este o calatorie…”
“Fotografia este o calatorie, de provocatoare intelesuri, in timp si spatiu”.
Ovidiu Dunareau: Ati simiti atractia pentru fotografie, pentru aparatul de fotografiat?
Constantin Grigoruta: Bucuria primului aparat de fotografiat am trait-o pe la varsta de 10 ani. Imaginea surprinsa de aparatul de fotografiat mi-a devenit la fel de draga ca desenul si pictura. Am avut grija sa le pastrez aproape si sa le fac sa se impleteasca intr-un mod interesant si util. Tot atunci am descoperit, impreuna cu prietenul meu Nelutu Sucala, fascinanta lume a laboratorului foto, un laborator improvizat, dar unde reuseam sa faurim imagini si sa experimentam montaje si trucaje.
O.D.: Conceputa cu sensibilitatea si cu ochiul avizat al plasticianului, fotografia numai poate fi socotita o simpla reproducere a realitatii, care sunt din punctul dumneavoastra de vedere, atributele fotografiei artistice?
C.G.: Lumea in care traim cu tot ceea ce ne inconjoara, exista doar pentru cei ce au ochi. Ochiul este cel ce identifica pentru noi “obiectivele” fara ochi nuam intelege nimic. Instinctiv, din copilarie ne place sa privim in jur prin diverse cadre improvizate, prin gaura pumnului, printre scandurelele rare a unui gard, printr-un ciob de sticla si prin cate si mai cate alte nastrusnicii. Omul simte astfel nevoia de a-si dirija ochiul, jucandu-se, punand in scena un fragment din realitate, un detaliu pe care il simte apropiat in acel moment, un spatiu limitat si totusi fara limite, unde totul pare posibil, un univers dintr-o singura privire. Imi place sa gandesc si sa vad o imagine inaninte ca ea sa fie extrasa din realitate, pentru ca apoi sa o pun in evidenta intr-un mesaj vizual. Cred ca autorul imaginii fotografice trebuie sa aiba aceasta capacitate de a prefigura cu “ochii mintii” ceea ce ulterior va retine in memorie si va reda privitorului ca pe o interpretare artistica a realitatii. Elemente cu valente plastice se intalnesc tot timpul in preajma noastra, important este sa avem rabdarea si intuitia de a le descopri si descifra. Simtim nevoia de a extrage, doar pentru noi, dintr-o natura fara margini, emotii brute. Cautam traiectorii ireale intre lumini si umbre, intre plin si gol, speculand momentul cel mai propice care ne defineste si consideram ca poate reda cel mai bine, in bidimensional, un adevarat trait si transmis celorlalti ca un document fotografic impresionat. Atunci cand fotografiez in natura simt o emotie, bucuria si placerea de a contempla totodata ceea ce mi se ofera privirii mele. Totul pare sa fie o invitatie pentru o calatorie in timp si spatiu, incercand sa pastrez in memorie (ma refer la memoria peliculei si mai nou a camerei digitale) aceste noi si provocatoare intelesuri.
O.D.: Cat isi permite sa fie de liber, de spontan si de original creeatorul intr-un spatiu plin de restrictii si impuneri si intr-un timp limitat, pe care le implica actul fotografic, fotogrfia?
C.D.: Ma simt atras de simplitate, caut acel ceva - gest, semn, simbol - care sa ma identifice tot asa cum trebuie sa o faca un logotype. Intotdeauna exista un “ceva” ce poate genera ansamblul - punctul genereaza linia, linia genereaza pata, pata poate genera volume si spatiul. Dar, obiectiv vorbind, imaginea fotografica ia nastere doar atunci cand, mecanic, apasam declansatorul. Exprimarea fotografica se doreste a fi plasata intre real si subiectiv, intre ceea ce vad si ceea ce stiu, punand accent pe o libertate creativa in mod dirijat, dar fara a opri forjele creatoare sa dezvolte o compozitie plina de armonie si sens. In fotojurnalism principiile deontologice exclud creatiile ce pot altera realitatea de dragul fotografiei, fie chiar si prin cele mai simple si nevinovate corectii, retusuri sau prelucrari. Marturisesc ca aceste restrictii si impuneri in abordarea unui adevar vizual constituie o interesanta provocare etica. Pregatirea mea artistico-plastica si-a pus amprenta si pe creatia foto; aparatul, camera foto, filtrele, obiectivele, calculatorul si imprimanta sunt noile instrumente necesare in munca de creatie. In momentul actual, in fata computerului traim cam aceleasi sentimente pe care le incercam cu ani in urma in intunericul laboratorului. Cautam, incercam, experimentam si exploram propriile ganduri, trairi si viziuni artistice. Consider ca fotografia trebuie sa aiba calitatea si capacitatea de a actiona puternic si convingator, prin continutul imagistic, la modelarea oamenilor si formarea de opinii. Ca artist plastic si designer sunt intr-o continua cautare si experimentare a unor forme de expresivitate si exprimare vizuala, de imagini purtatoare de puternice emotii si mesaje.
O.D.: Arta fotografica este un dat sau se invata “furand” cu coada ochiului de la Maestrii?
C.G.: Nu putem omite faptul ca cel mai bun profesor al nostru ramane totusi natura. Aici gasim raspuns la toate intrebarile si framantarile noastre legate de armonie si frumos; noua ne ramane sa le deslusim si sa fim capabili ale utiliza creativ si in constructia unui imaginar convingator. Folosim in creatia noastra raporturi si relatii armonice bazate pe sirul Fibonacci si sectiunea de aur cunoscuta ca Sectio divina. Conceptul vizual surprinde acea existenta obiectiva (in afara constiintei noastre) , determinand, chiar si numai pentru o clipa, proprietati (valente) artistice cu efect psihologic asupra privitorului. In lumea artei fotografice si a noilor exprimari media autorul se foloseste de intregul arsenal de accesorii specifice, mici trucuri, efecte si software adecvate.
O.D.: Am remarcat de prelucrarile de fotografie pe care ni le-ati prezentat o serie de portrete speciale. Sa inteleg ca portretul se configureaza intr-o cautare insistenta, intr-o exprimare plenara pentru dumneavoastra?
C.G.: Pentru mine, portretul se dovedeste a fi o usa deschisa; el trebuie sa exprime intregul univers interior, o stare de spirit, o poveste redata anatomic si dornica de a ne comunica ceva, acel ceva pe care ne place sa-l descoperim in fiecare clipa la semenii nostri, portretul nu poate fi doar o simpla imagine, este o interpretare a realului ce poarta amprenta acestuia.
Ex Ponto, 0ct-dec 2007, nr.4 (17), anul V, Text, imagine, metatext
Galerie foto
-
Constanta Media Network
-
